- autonomie
- AUTONOMÍE s.f. 1. Drept (al unui stat, al unei regiuni, a unei naţionalităţi sau a unei minorităţi naţionale etc.) de a se administra singur, în cadrul unui stat condus de o putere centrală. ♦ Situaţie a celui care nu depinde de nimeni, care are deplină libertate în acţiunile sale. 2. Distanţa maximă până la care se poate deplasa un avion, o navă, un vehicul, fără a avea nevoie să se aprovizioneze cu combustibil. [Pr: a-u-] – Din fr. autonomie, lat. autonomia.Trimis de ana_zecheru, 13.02.2009. Sursa: DEX '98Autonomie ≠ dependenţăTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeAUTONOMÍE s. libertate, (rar) autonomism, (înv. şi pop.) slobozenie, (înv. şi reg.) slobozie, (înv.) volnicie. (autonomie administrativă a unui teritoriu în cadrul statului.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeautonomíe s. f. (sil. a-u-), art. autonomía, g.-d. art. autonomíei; pl. autonomíiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAUTONOMÍ//E autonomiei f. 1) Drept de autoguvernare (al unei regiuni, naţiuni, minorităţi naţionale etc.) în cadrul unui stat condus de o putere centrală. 2) Drept al unei persoane de a dispune liber propria voinţă; libertate. [G.-D. autonomiei] /<fr. autonomie, lat. autonomiaTrimis de siveco, 06.06.2007. Sursa: NODEXAUTONOMÍE s.f. 1. Drept (al unui stat, al unei regiuni, al unei naţionalităţi conlocuitoare etc.) de a se administra singur în cadrul unui stat condus de o putere centrală; situaţie a celui care nu depinde de nimeni, care are deplină libertate în acţiunile sale. 2. Distanţa maximă pe care o poate parcurge un vehicul cu motor (navă, avion etc.) fără alimentare. ♢ Autonomie financiară = situaţia unui serviciu cu gestiune financiară independentă de aceea a organului care l-a creat şi care îl controlează. Autonomia artei = diferenţierea artei şi a valorilor ei de celelalte forme ale conştiinţei sociale şi de valorile corespunzătoare acestora. [pron. a-u-, pl. -ii, gen. -iei. / < fr. autonomie, it. autonomia, cf. gr. autos – însuşi, nomos – lege].Trimis de LauraGellner, 11.11.2004. Sursa: DNAUTONOMÍE s. f. 1. (fil.) faptul de a se supune legilor, normelor proprii, de a dispune liber de propria voinţă. 2. drept de a se guverna sau administra prin organe proprii, în anumite domenii, în cadrul unui stat condus de o putere centrală. ♢ autoconducere. 3. distanţă maximă pe care o poate parcurge o navă sau timpul maxim de zbor al unui avion (elicopter) fără refacerea plinurilor de combustibil. 4. calitate a unui cuvânt de a avea un sens lexical deplin. (< fr. autonomie, lat. autonomia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.