încrucişáre — s. f., g. d. art. încrucişärii; pl. încrucişäri … Romanian orthography
nătă — Prefix care arată ideea de incapacitate sau prostie. Creaţie expresivă, pare să se bazeze pe imaginea de vorbire anormală, cf. sp. tonto, bobo, chocho, memo etc. – Der. nătăfleţ, adj. (prost, gogoman), comp. teflu şi fleţ, v. aici; năfletec, adj … Dicționar Român
decusaţie — DECUSÁŢIE, decusaţii, s.f. Încrucişare în formă de X a două fascicule simetrice de fibre nervoase. – Din fr. décussation. Trimis de dante, 13.07.2004. Sursa: DEX 98 decusáţie s. f. (sil. ţi e), art. decusáţia (sil. ţi a), g. d. art. decusáţiei; … Dicționar Român
interferenţă — INTERFERÉNŢĂ, interferenţe, s.f. 1. Întâlnire, încrucişare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc. 2. Fenomen de suprapunere şi de compunere a efectelor a două (sau a mai multor) mişcări vibratorii provenite din surse… … Dicționar Român
absorbţie — ABSÓRBŢIE, absorbţii, s.f. 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează prin difuzie din afară o substanţă oarecare. ♦ Micşorare sau anulare a intesităţii unei radiaţii care cade pe un corp. ♦ Fenomen optic caracteristic… … Dicționar Român
hibridare — HIBRIDÁRE, hibridări, s.f. Acţiunea de a hibrida şi rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de încrucişare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite; hibridizare; hibridaţie. – v. hibrida … Dicționar Român
intersecţie — INTERSÉCŢIE, intersecţii, s.f. 1. Loc unde se încrucişează două drumuri; întretăiere. 2. (mat.) Mulţimea punctelor comune a două linii, a două suprafeţe ori volume; totalitatea elementelor comune a două mulţimi. – Din fr. intersection, lat.… … Dicționar Român
pasaj — PASÁJ, pasaje, s.n. 1. Spaţiu amenajat între două rânduri de clădiri sau coridor al unei clădiri aşezat la nivelul străzii, pe care trec pietoni sau, rar, vehicule dintr o stradă în alta; p. gener. loc de trecere. ♦ Porţiune de stradă cu marcaje… … Dicționar Român
răspântie — RĂSPẤNTIE, răspântii, s.f. Loc unde se încrucişează mai multe drumuri sau de unde se separă două sau mai multe drumuri; răscruce. ♦ fig. Moment hotărâtor în viaţa cuiva. [var.: (reg.) răspíntene s.f.] – Din sl. raspontije. Trimis de dante,… … Dicționar Român
backcross — BACK CROSS /béc cros/ s. n. (biol.) Încrucişare a unui hibrid cu unul dintre părinţi. (<engl. back cross) Trimis de raduborza, 13.09.2007. Sursa: MDN BACK CROSS BÉC CROS/ s. n. (biol.) încrucişare a unui hibrid cu unul dintre părinţi. (<… … Dicționar Român