- răspântie
- RĂSPẤNTIE, răspântii, s.f. Loc unde se încrucişează mai multe drumuri sau de unde se separă două sau mai multe drumuri; răscruce. ♦ fig. Moment hotărâtor în viaţa cuiva. [var.: (reg.) răspíntene s.f.] – Din sl. raspontije.Trimis de dante, 10.02.2009. Sursa: DEX '98RĂSPÂNTIE s. intersecţie, încrucişare, întretăiere, răscruce, (pop.) cruce, furca-drumului. (Carul s-a oprit la răspântie.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeRĂSPÂNTIE s. v. răscruce.Trimis de siveco, 14.10.2008. Sursa: Sinonimerăspântie s. f. (sil. -ti-e), art. răspântia (sil. -ti-a), g.-d. art. răspântiei; pl. răspântii, art. răspântiile (sil. -ti-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRĂSPÂNTI//E răspântiei f. 1) Loc de întretăiere a două sau mai multe drumuri; răscruce; încrucişare. 2) fig. Moment crucial în viaţa cuiva; răscruce. ♢ La răspântie la un moment hotărâtor. [G.-D. răspântiei; Sil. -ti-e] /<sl. raspontijeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXrăspîntie (-ii), s.f. – Încrucişare. var. înv. răspintene. sl. raspątije (Cihac, II, 308; Conev 42), cf. sb. rasputje, slov. raspôtje, rus. rasputie. – Der. răspîntiaş,. s.m. (paznic de drumuri, jandarm).Trimis de blaurb, 03.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.