încrucişa

încrucişa
ÎNCRUCIŞÁ, încrucişez, vb. I. 1. tranz. A pune, a aşeza cruciş; a cruci. ♢ expr. A încrucişa braţele (pe piept) = a sta în inactivitate. A încrucişa săbiile = a începe lupta. 2. refl. recipr. A trece unul pe lângă altul, venind din direcţii diferite. ♦ (Despre drumuri) A se întretăia. 3. intranz. (Franţuzism, despre nave) A naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicaţie; p. gener. a naviga. 4. tranz. A împerechea diferite animale sau plante pentru a obţine urmaşi cu însuşiri superioare. – În + cruciş.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNCRUCIŞÁ vb. 1. v. întretăia. 2. (înv.) a cruci. (Îşi încrucişa picioarele.) 3. v. împerechea. 4. (biol.) (rar) a metisa, (reg.) a mistriţa. (A încrucişa diverse rase de animale.) 5. v. corci.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

încrucişá vb., ind. prez. 1 sg. încrucişéz, 3 sg. şi pl. încrucişeáză, 1 pl. încrucişăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. încrucişéze; ger. încrucişând
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNCRUCIŞ//Á încrucişaéz tranz. 1) A pune cruciş; a aşeza în formă de cruce. ♢ încrucişa săbiile a începe lupta. 2) (animale sau plante de specii diferite) A face să procreeze, obţinând un hibrid cu calităţi superioare; a hibridiza. încrucişa diverse rase de animale. [Sil. -în-cru-] /în + cruciş
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNCRUCIŞ//Á mă încrucişaéz intranz. 1) (despre drumuri, linii etc.) A veni din direcţii diferite, întâlnindu-se într-un punct; a se întretăia; a se intersecta. 2) (despre fiinţe sau obiecte în mişcare) A trece prin acelaşi loc, venind în întâmpinare şi continuându-şi drumul în direcţii opuse; a se întâlni; a se ajunge. 3) (despre limbi) A se influenţa reciproc în urma unui contact, dând naştere unui idiom amestecat. /în + cruciş
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • încrucişat — ÎNCRUCIŞÁT1 s.n. Încrucişare. – v. încrucişa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNCRUCIŞÁT2, Ă, încrucişaţi, te, adj. 1. Care este aşezat cruciş. ♦ (Despre drumuri) Care se întretaie. 2. (Despre ochi sau priviri, p. ext. despre… …   Dicționar Român

  • corci — CORCI1, corci, s.m. (reg.) Corcitură. – Din magh. korcs. Trimis de IoanSoleriu, 13.10.2005. Sursa: DEX 98  CORCÍ2, corcesc, vb. IV refl. (Despre plante sau animale din specii diferite) A se încrucişa, a se amesteca. – Din corci1. Trimis de… …   Dicționar Român

  • întretăia — ÎNTRETĂIÁ, întretái, vb. I. refl. recipr. (Despre linii, drumuri etc.) A se intersecta, a se încrucişa. [pr.: tă ia] – Între1 + tăia (după fr. entrecouper). Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNTRETĂIÁ vb. a se interfera, a se… …   Dicționar Român

  • cruce — CRÚCE, cruci, s.f. I. 1. Obiect format din două bucăţi de lemn, de piatră, de metale preţioase etc. aşezate perpendicular şi simetric una peste alta şi constituind simbolul credinţei creştine. ♢ expr. A pune cruce cuiva (sau la ceva) = a… …   Dicționar Român

  • hibrida — HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. tranz. A obţine un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucişa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HIBRIDÁ vb. v. corci. Trimis de …   Dicționar Român

  • contamina — CONTAMINÁ, contaminez, vb. I. 1. tranz. A transmite o boală molipsitoare; a infecta, a molipsi. 2. refl. (lingv.; despre două limbi) A se încrucişa; (despre două cuvinte) a se influenţa reciproc (schimbându şi forma). 3. fig. A influenţa , a… …   Dicționar Român

  • interfera — INTERFERÁ, pers. 3 interferează, vb. I. intranz. (Despre mişcări vibratorii) A se suprapune compunându şi efectele, a produce fenomenul interferenţei; p. gener. a se suprapune, a se încrucişa, a se combina. – Din fr. interférer. Trimis de valeriu …   Dicționar Român

  • metisa — METISÁ vb. v. încrucişa. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  metisá vb., ind. prez. 3 sg. metiseáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  METISÁ …   Dicționar Român

  • cruci — CRUCÍ, crucesc, vb. IV. 1. refl. A se mira foarte tare de un lucru neobişnuit; a se minuna (şi a şi face semnul crucii); a se încruci. 2. tranz. (Rar) A aşeza în formă de cruce; a încrucişa. – Din cruce. Trimis de gudovan, 13.09.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • intersecta — INTERSECTÁ, intersectez, vb. I. refl. (Despre linii, drumuri etc.) A face o intersecţie; a se întretăia, a se încrucişa. ♢ tranz. Dreaptă care intersectează două paralele. – Din fr. intersecter. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”