ceair — CEAÍR, ceairuri, s.n. (înv. şi reg.) Loc de păşune (împrejmuit); p. ext. Câmpie nelucrată în apropierea unei ape. [var.: ciér s.n.] – Din tc. çair. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 ceaír s. n … Dicționar Român
obor — OBÓR1, oboare, s.n. 1. (reg.) Loc (împrejmuit) unde se ţine un târg de vite, de fân, de lemne; târg de vite; p. ext. piaţă. 2. (pop.) Împrejmuire pentru vite; ţarc, ocol, staul. ♦ Loc îngrădit în jurul casei sau în apropierea ei, parte a curţii… … Dicționar Român
curte — CÚRTE, curţi, s.f. I. 1. Spaţiu (împrejmuit) în jurul unei clădiri, al unei gospodării etc. care ţine de această clădire, gospodărie etc.; ogradă. ♢ loc. adj. De curte = care trăieşte pe lângă casa omului. Păsări de curte. 2. (În trecut) Locuinţa … Dicționar Român
otac — OTÁC, otace, s.n. (reg.) 1. Colibă care serveşte ca adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului; odaie. 2. Loc împrejmuit, pe câmp sau la munte, unde stau (noaptea) oile sau vitele. [pl. şi: otacuri] –… … Dicționar Român
padoc — PADÓC, padocuri, s.n. Loc îngrădit într o păşune, rezervat pentru unele animale domestice; teren împrejmuit şi amenajat în mod special, în apropierea grajdurilor, destinat întreţinerii şi mişcării animalelor domestice în aer liber. ♦ spec. Loc… … Dicționar Român
parc — PARC, parcuri, s.n. 1. Suprafaţă întinsă de teren, de utilitate publică, cu plantaţii, alei şi diferite construcţii, amenajată pentru agrement. ♢ Parc naţional = suprafaţă întinsă de teren, păzită şi îngrijită, în care exploatările (silvică,… … Dicționar Român
poartă — POÁRTĂ, porţi, s.f. 1. Deschidere amenajată într un zid, într un gard etc. în care s au prins cu balamale tăblii de lemn, de fier etc. pentru a permite accesul din interior în exterior şi invers; deschizătura împreună cu tăbliţa, cu balamalele… … Dicționar Român
închis — ÎNCHÍS1 s.n. Închidere. – v. închide. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCHÍS2, Ă, închişi, se, adj. 1. (Despre uşi, ferestre, capace etc.) Care acoperă deschizătura în dreptul căreia este aşezat sau fixat (prin balamale). ♦ (Despre … Dicționar Român
alergător — ALERGĂTÓR, OÁRE, alergători, oare, adj., subst. I. adj. Care aleargă. ♢ Piatră alergătoare (şi substantivat, f.) = piatra de moară care se învârteşte spre a măcina boabele. Păsări alergătoare (şi substantivat, f.) = păsări din ţările calde, având … Dicționar Român
arenă — ARÉNĂ, arene, s.f. 1. Spaţiu aşternut cu nisip, rumeguş etc. din mijlocul unui amfiteatru antic, unde se desfăşurau reprezentaţiile. 2. Teren de sport, împrejmuit cu tribune pentru spectatori. 3. fig. Sferă, domeniu, loc de desfăşurare a unei… … Dicționar Român
