obor

OBÓR¹, oboare, s.n. 1. (reg.) Loc (împrejmuit) unde se ţine un târg de vite, de fân, de lemne; târg de vite; p. ext. piaţă. 2. (pop.) Împrejmuire pentru vite; ţarc, ocol, staul. ♦ Loc îngrădit în jurul casei sau în apropierea ei, parte a curţii unde se ţin unelte agricole, nutreţ pentru vite etc. – Din bg., scr. obor.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



OBÓR², oboare, s.n. Împrejmuire de nuiele sau de stuf făcută într-o apă curgătoare pentru a prinde şi a păstra peştele viu; spaţiul din interiorul acestei împrejmuiri. – Din rus. obor "şnur".

Trimis de ana_zecheru, 30.04.2004. Sursa: DEX '98



OBÓR s. târg. (obor de vite.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



OBÓR s. v. bordei, colibă, ocol, staul, ţarc.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



obór (târg, ocol, împrejmuire într-o apă curgătoare) s. n., pl. oboáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OBÓR¹ oboáre n. 1) (în trecut) Loc special rezervat pentru vânzarea vitelor; târg de vite. 2) Loc împrejmuit (în apropierea casei sau în câmp) unde se ţin vitele; ţarc; ocol. 3) Loc împrejmuit cu stuf sau nuiele într-o apă curgătoare, pentru a prinde peştele sau pentru a păstra viu peştele prins. /<bulg., sb. obor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



OBÓR² oboáre n. Sfoară cu ajutorul căreia mreaja unui năvod se prinde în apă. /<rus. obor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



obór (oboáre), s.n. – 1. Ţarc de vite, loc îngrădit. – 2. Tîrg de vite. – Mr., megl. ubor. bg., sb., slov. obor, din sl. obora (Miklosich, Slaw. Elem., 92; Cihac, II, 221; Conev 81), cf. pol. obora "grajd", ngr. ỏßορός, alb. obor. E dubletul lui obor, s.n. (plumb de plasă) din rus. obora.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER