împrejmuire

împrejmuire
ÎMPREJMUÍRE, împrejmuiri, s.f. 1. Acţiunea de a împrejmui; împrejmuit1. 2. (concr.) Îngrăditură; gard. 3. (înv.) Împrejurime. – v. împrejmui.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Împrejmuire ≠ dezgrădire
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎMPREJMUÍRE s. 1. împrejmuit, închidere, îngrădire. (împrejmuire unui teren.) 2. v. gard. 3. (concr.) (înv.) curte. (În perimetrul împrejmuireii.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎMPREJMUÍRE s. v. apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

împrejmuíre s. f., g.-d. art. împrejmuírii; pl. împrejmuíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎMPREJMUÍR//E împrejmuirei f. 1) v. A ÎMPREJMUI. 2) pop. Îngrăditură făcută în jurul unui teren; gard. /v. a împrejmui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • obor — OBÓR1, oboare, s.n. 1. (reg.) Loc (împrejmuit) unde se ţine un târg de vite, de fân, de lemne; târg de vite; p. ext. piaţă. 2. (pop.) Împrejmuire pentru vite; ţarc, ocol, staul. ♦ Loc îngrădit în jurul casei sau în apropierea ei, parte a curţii… …   Dicționar Român

  • ocol — OCÓL, (1) ocoluri, (2, 3, 4, 5, 6) ocoale, s.n. 1. Mişcare în jurul unui punct fix sau de jur împrejurul unui loc; deplasare în spaţiu care nu urmează calea cea mai dreaptă; înconjur, ocolire, ocoleală, ocoliş. ♢ loc. adj. De ocol = care… …   Dicționar Român

  • ancadrament — ANCADRAMÉNT, ancadramente, s.n. Chenar decorativ în relief care înconjură o uşă, o fereastră etc. – Din fr. encadrement. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ancadramént s. n. (sil. dra ), pl. ancadraménte Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • clairevoie — CLAIRE VOIE s.n. (constr.) Împrejmuire cu grilaj; grilaj cu şipci; planşeu din grinzi cu interspaţii. ♦ (arhit.) Balustradă exterioară de piatră; (spec.) partea de sus a bisericilor gotice, în care ferestrele, apropiate între ele sau despărţite… …   Dicționar Român

  • colac — COLÁC, colaci, s.m. 1. Un fel de pâine, de obicei în formă de inel, împletită din mai multe suluri de cocă. ♢ Colaci domneşti = daruri obligatorii trimise domniei de oraşele din Ţara Românească şi din Moldova. ♢ expr. A se face colac = a se aşeza …   Dicționar Român

  • curte — CÚRTE, curţi, s.f. I. 1. Spaţiu (împrejmuit) în jurul unei clădiri, al unei gospodării etc. care ţine de această clădire, gospodărie etc.; ogradă. ♢ loc. adj. De curte = care trăieşte pe lângă casa omului. Păsări de curte. 2. (În trecut) Locuinţa …   Dicționar Român

  • gard — GARD, garduri, s.n. 1. Construcţie de lemn, de metal, de zidărie etc. care împrejmuieşte o curte, un teren, o grădină etc. ♢ Gard viu = plantaţie deasă de arbuşti, de forma unui gard (1), care serveşte la împrejmuirea unui loc sau ca element… …   Dicționar Român

  • ghizd — GHIZD, ghizduri, s.n. 1. Perete făcut din bârne, piatră, tuburi etc., cu care se căptuşeşte o fântână pe dinăuntru. 2. Împrejmuire de piatră, de bârne etc. în jurul unei fântâni de la sol în sus; colac. – cf. sl. g y z d a podoabă . Trimis de… …   Dicționar Român

  • grilaj — GRILÁJ, grilaje (grilajuri), s.n. Gărduleţ făcut din vergele de fier, din stinghii (încrucişate) de lemn, din plasă de sârmă etc., care se montează la o fereastră, la o uşă, la unele garduri etc. – Din fr. grillage. Trimis de gall, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • ogradă — OGRÁDĂ, ogrăzi, s.f. 1. Curte, bătătură. 2. (reg.) Grădină cu pomi fructiferi; livadă. 3. Gospodărie (alcătuită din casă şi acareturi) a unui boier; curte boierească. ♦ Totalitatea persoanelor care se află în serviciul unei curţi boiereşti. – Din …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”