împrejmuitor

împrejmuitor: ÎMPREJMUITÓR, -OÁRE, împrejmuitori, -oare, adj. Care împrejmuieşte. ♦ Înconjurător. [pr.: -mu-i-] – Împrejmui + suf. -tor.

Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎMPREJMUITÓR adj. înconjurător, (rar) ţărmuitor. (Un gard împrejmuitor.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

împrejmuitór adj. m. (sil. -mu-i-), pl. împrejmuitóri; f. sg. şi pl. împrejmuitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎMPREJMUIT//ÓR împrejmuitoroáre (împrejmuitoróri, împrejmuitoroáre) rar Care împrejmuieşte; înconjurător. /a împrejmui + suf. împrejmuitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужна курсовая?

poternă — POTÉRNĂ s.f. (constr.) Poartă secretă a fortificaţiilor castelelor care dădea spre şanţul împrejmuitor; galerie, comunicaţie subterană. [< fr. poterne]. Trimis de LauraGellner, 28.07.2005. Sursa: DN POTÉRNĂ s. f. 1. poartă secretă a… … Dicționar Român
înconjurător — ÎNCONJURĂTÓR, OÁRE, înconjurători, oare, adj. Care se află de jur împrejur, care înconjură. – Înconjura + suf. ător. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNCONJURĂTÓR adj. 1. v. ocolit. 2. v. împrejmuitor. 3. v. ambiant … Dicționar Român
preajmă — PREÁJMĂ s.f. Spaţiu care înconjoară pe cineva sau ceva, loc sau regiune din apropierea sau din vecinătatea cuiva; împrejurime, vecinătate. ♢ loc. adj. Din (sau de prin) preajmă = a) (local) din apropiere, din jurul; b) (temporal) din ajun(ul),… … Dicționar Român
ţărmuitor — ŢĂRMUITÓR, OÁRE, ţărmuitori, oare, adj. (Rar) Care mărgineşte ceva; înconjurător. [pr.: mu i ] – Ţărmui + suf. tor. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŢĂRMUITÓR adj. v. împrejmuitor, înconjură tor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias