- împrejmuitor
- ÎMPREJMUITÓR, -OÁRE, împrejmuitori, -oare, adj. Care împrejmuieşte. ♦ Înconjurător. [pr.: -mu-i-] – Împrejmui + suf. -tor.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎMPREJMUITÓR adj. înconjurător, (rar) ţărmuitor. (Un gard împrejmuitor.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeîmprejmuitór adj. m. (sil. -mu-i-), pl. împrejmuitóri; f. sg. şi pl. împrejmuitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎMPREJMUIT//ÓR împrejmuitoroáre (împrejmuitoróri, împrejmuitoroáre) rar Care împrejmuieşte; înconjurător. /a împrejmui + suf. împrejmuitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.