- ţărmuitor
- ŢĂRMUITÓR, -OÁRE, ţărmuitori, -oare, adj. (Rar) Care mărgineşte ceva; înconjurător. [pr.: -mu-i-] – Ţărmui + suf. -tor.Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ŢĂRMUITÓR adj. v. împrejmuitor, înconjură-tor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeţărmuitór adj. m. (sil. -mu-i-), pl. ţărmuitóri; f. sg. şi pl. ţărmuitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŢĂRMUIT//ÓR ţărmuitoroáre (ţărmuitoróri, ţărmuitoroáre) rar Care ţărmuieşte; cu proprietatea de a ţărmui. [Sil. -mu-i-] /a ţărmui + suf. ţărmuitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.