- ţărmur
- ŢẮRMUR s.n. v. ţărm.Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
ţărm — ŢĂRM, ţărmuri, s.n. Fâşie de pământ de a lungul unei ape mari; p. ext. regiune de lângă o apă mare. ♦ fig. Tărâm, ţinut, meleag. [var.: (înv.) ţắrmur, ţắrmure s.n.] – Din ţărmur (înv., probabil < lat.). Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
ţărmuri — ŢĂRMURÍ, ţărmuresc, vb. IV. 1. tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ refl. (Inv.; despre ţări, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. refl. (înv.) A trage la ţărm, a aborda; a ţărmui. – Din ţărm (sau… … Dicționar Român
ţărmurean — ŢĂRMUREÁN, Ă, ţărmureni, e, s.m. şi f. (Rar) Persoană care locuieşte pe ţărmul unei ape. – Ţărmure + suf. an. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŢĂRMUREÁN adj. v. riveran. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ţărmureán s … Dicționar Român
ţărmurel — ŢĂRMURÉL, ţărmurele, s.n. (pop.) Diminutiv al lui ţărmur. Trimis de gall, 20.10.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român