ţărmui

ţărmui: ŢĂRMUÍ, ţărmuiesc, vb. IV. intranz. A trage, a se opri la ţărm. – Ţărm + suf. -ui.

Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ŢĂRMUÍ vb. v. aborda, acosta.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ţărmuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţărmuiésc, imperf. 3 sg. ţărmuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţărmuiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ŢĂRMU//Í ţărmuiiésc intranz. 1) rar A veni (şi a se opri) la ţărm; a acosta. 2) v. A ŢĂRMURI. /ţărm + suf. ţărmuiui

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

ţărmuitor — ŢĂRMUITÓR, OÁRE, ţărmuitori, oare, adj. (Rar) Care mărgineşte ceva; înconjurător. [pr.: mu i ] – Ţărmui + suf. tor. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŢĂRMUITÓR adj. v. împrejmuitor, înconjură tor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
acosta — ACOSTÁ, acostez, vb. I. 1. intranz. A apropia o navă de o altă navă, de ţărm, de chei etc. 2. tranz. fig. A opri pe cineva din drum şi a i se adresa (în mod supărător); a agăţa. – Din fr. accoster. Trimis de ana zecheru, 05.08.2002. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
ţărmuri — ŢĂRMURÍ, ţărmuresc, vb. IV. 1. tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ refl. (Inv.; despre ţări, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. refl. (înv.) A trage la ţărm, a aborda; a ţărmui. – Din ţărm (sau… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias