- alergător
- ALERGĂTÓR, -OÁRE, alergători, -oare, adj., subst. I. adj. Care aleargă. ♢ Piatră alergătoare (şi substantivat, f.) = piatra de moară care se învârteşte spre a măcina boabele. Păsări alergătoare (şi substantivat, f.) = păsări din ţările calde, având picioare lungi, cu care aleargă foarte repede. II. s.m. şi f. 1. Atlet care concurează la probe de alergări. 2. (Rar) Curier (însărcinat cu transmiterea unui mesaj). 3. Cal de curse. III. s.f. 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a face urzeala la războaiele de ţesut ţărăneşti. 2. (înv.) Parc vast, împrejmuit, în care erau ţinute anumite animale şi în care se organizau vânători. – Alerga + suf. -ător.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98alergătór adj. m., s. m., pl. alergătóri; (atletă, pasăre) f. sg. şi pl. alergătoáreTrimis de siveco, 13.07.2006. Sursa: Dicţionar ortograficALERGĂTÓR1 alergători m. 1) Sportiv care participă la probe de alergări. alergător pe distanţe lungi. alergător pe distanţe scurte. 2) Cal de curse. /a alerga + suf. alergătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXALERGĂT//ÓR2 alergătoroáre (alergătoróri, alergătoroáre) Care aleargă. ♢ Pas alergător fugă. (Păsări) alergătoroare păsări de talie mare, din ţările calde, cu aripi nedezvoltate deplin, dar având picioarele lungi adaptate la alergare. Piatră alergătoroare piatră de moară care se învârte, măcinând boabele. /a alerga + suf. alergătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXalergător, alergători s.m. 1. (intl.) complice al unui spărgător de locuinţe care supraveghează obiectivul pentru a afla obiceiurile proprietarilor 2. (la pl.) încălţăminte (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)Trimis de blaurb, 18.07.2007. Sursa: Neoficial
Dicționar Român. 2013.