- îmbunătăţi
- ÎMBUNĂTĂŢÍ, îmbunătăţesc, vb. IV. tranz. şi refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [var.: (înv.) îmbunătăţá vb. I] – În + bunătate.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98A (se) îmbunătăţi ≠ a (se) înrăutăţi, a (se) stricaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeA îmbunătăţi ≠ a agravaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeA se îmbunătăţi ≠ a se agravaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeÎMBUNĂTĂŢÍ vb. 1. a (se) îndrepta, a (se) remedia. (A îmbunătăţi situaţia existentă.) 2. v. corecta. 3. v. ameliora. 4. v. optimiza.Trimis de siveco, 27.09.2008. Sursa: Sinonimeîmbunătăţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmbunătăţésc, imperf. 3 sg. îmbunătăţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îmbunătăţeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎMBUNĂTĂŢ//Í îmbunătăţiésc tranz. A face să se îmbunătăţească; a îndrepta; a ameliora. îmbunătăţi relaţiile. îmbunătăţi o metodă de lucru. /în + bunătateTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎMBUNĂTĂŢ//Í pers. 3 se îmbunătăţiéşte intranz. A deveni mai bun sau a reveni la calitatea de mai înainte; a se ameliora; a se îndrepta. S-a îmbunătăţiit situaţia existentă. /în + bunătateTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.