- înnobila
- ÎNNOBILÁ, înnobilez, vb. I. 1. tranz. A da unei persoane un titlu de nobleţe. ♦ tranz. şi refl. fig. A face ca cineva să devină sau a deveni mai distins, mai rafinat; a (se) înălţa. 2. tranz. şi refl. (pas.) A (se) îmbunătăţi calitatea unei rase de animale sau a unei specii de plante; a (se) îmbunătăţi proprietăţile unor substanţe, unor materiale prin procedee fizice sau chimice. – În + nobil (după fr. anoblir şi ennoblir).Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98A înnobila ≠ a abrutizaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeÎNNOBILÁ vb. (înv.) a evghenisi, a nobilita, (înv. fig.) a înălţa. (L-a înnobila conte.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeînnobilá vb., ind. prez. 1 sg. înnobiléz, 3 sg. şi pl. înnobileázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNNOBIL//Á înnobilaéz tranz. 1) A face să se înnobileze. 2) ist. A învesti cu un titlu de nobleţe; a primi în rândul nobililor. 3) A îmbunătăţi, conferind proprietăţi superioare. înnobila o rasă de animale. înnobila o specie de plante. înnobila un aliaj. /în + nobilTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎNNOBIL//Á mă înnobilaéz intranz. A deveni (mai) nobil; a căpăta nobleţe, grandoare morală. /în + nobilTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÎNNOBILÁ vb. I. tr. 1. (ist.) A da cuiva un titlu de nobleţe, a face nobil. 2. (fig.) A face mai bun, mai fin; a înălţa. 3. A îmbunătăţi, a ameliora specia, rasa (unor animale, a unor plante etc.). ♦ A îmbunătăţi calităţile unui material etc. [După fr. anoblir, ennoblir].Trimis de LauraGellner, 25.09.2006. Sursa: DNÎNNOBILÁ vb. I. tr. 1. a da cuiva un titlu de nobleţe. 2. a îmbunătăţi, a ameliora specia, rasa (unor animale, plante). ♢ a îmbunătăţi calităţile unui material etc. II. tr., refl. a (se) face mai bun, mai fin. (după fr. ennoblir)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.