- abrutiza
- ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. tranz. şi refl. A face să-şi piardă sau a-şi pierde însuşirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută; a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza. – După fr. abrutir.Trimis de ana_zecheru, 22.07.2002. Sursa: DEX '98abrutizá vb. tr., refl. a face să-şi piardă, a-şi pierde însuşirile umane; a (se) îndobitoci; a (se) dezumaniza. (după fr. abrutir)Trimis de tavi, 13.12.2006. Sursa: MDNA (se) abrutiza ≠ a (se) civiliza, a (se) înnobilaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeABRUTIZÁ vb. a (se) animaliza, a (se) dezumaniza, a se îndobitoci. (Băutura l-a abrutiza.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeabrutizá vb. (sil. -bru-), ind. prez. 1 sg. abrutizéz; 2 sg. abrutizézi, 3 sg. şi pl. abrutizeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ABRUTIZ//Á abrutizaéz tranz. A face să se abrutizeze. /<fr. abrutirTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ABRUTIZ//Á mă abrutizaéz intranz. A se transforma în brută; a-şi pierde însuşirile umane şi morale. [Sil. a-bru-] /<fr. abrutirTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXABRUTIZÁ vb. I. tr., refl. A-şi pierde sau a face să-şi piardă însuşirile umane, devenind asemănător unui animal; a (se) îndobitoci. [< fr. abrutir].Trimis de LauraGellner, 05.02.2006. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.