- zăvorî
- ZĂVORÎ, zăvorăsc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ tranz. A bloca intenţionat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu faţă de un alt obiect sau faţă de o altă piesă. ♦ tranz. A închide, a întemniţa pe cineva. 2. tranz. (Pop) A lega pe cineva în cătuşe, în fiare [var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ZĂVORÎ vb. v. aresta, deţine, închide, întem-niţa, reţine.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimezăvorî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zăvorăsc, imperf. 3 sg. zăvorá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zăvoráscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ZĂVOR//Î́ zăvorîăsc tranz. 1) (uşi, porţi, obloane, încăperi etc.) A încuia cu zăvorul; a fereca. 2) (obiecte sau piese tehnice) A bloca intenţionat cu un zăvor. 3) fam. (persoane) A pune la închisoare; a băga în temniţă; a întemniţa; a închide. 4) înv. (persoane) A pune în cătuşe; a încătuşa. 5) (persoane) A separa într-o încăpere încuiată cu zăvorul. /Din zăvorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ZĂVORÎ́ mă zăvorîăsc intranz. (despre persoane) A se închide într-o încăpere cu zăvorul. /Din zăvorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.