încuia

încuia
ÎNCUIÁ, încúi, vb. I. 1. tranz. A închide cu ajutorul unui zăvor, al unui lacăt etc. ♦ A reţine pe cineva închis într-o încăpere. ♦ refl. A se închide (singur), a se izola într-o încăpere. ♦ fig. (fam.) A face pe cineva să nu mai aibă ce să răspundă; a închide gura cuiva, a înfunda. 2. tranz. şi refl. (pop.) A (se) constipa. – lat. incuncare.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

A încuia ≠ a descuia
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNCUIÁ vb. 1. a închide, a pune, a trage. (A încuia zăvorul la uşă.) 2. a (se) fereca, a (se) închide, a (se) zăvorî. (A încuia o casă; s-a încuia în casă.) *3. (fig.) a înfunda. (L-a încuia cu replica lui.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ÎNCUIÁ vb. v. constipa.
Trimis de siveco, 24.03.2009. Sursa: Sinonime

încuiá vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. încúi, 3 sg. şi pl. încúie, 1 pl. încuiém; ger. încuínd
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNCUIÁ încúi tranz. 1) (uşa, camere etc.) A închide cu o încuietoare. 2) (fiinţe sau obiecte) A separa într-o încăpere închisă cu o încuietoare. 3) pop. A face să se încuie. /<lat. incuneare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNCUIÁ mă încúi intranz. A căpăta constipaţie; a se constipa. /<lat. incuneare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

încuiá (încúi, încuiát), vb. – 1. A închide cu cheia. – 2. A închide, a astupa. – 3. A constipa. lat. cŭneāre, de la cŭneus (Puşcariu 827; Candrea-Dens., 427; REW 2392; DAR), cf. sicil. incuńari, engad. inkuńer, sard. kundzare (Wagner, 110), inkundzare. Se consideră (Tiktin; DAR) că semantismul se explică prin uzanţa veche de a încuia în cuie. Este de presupus mai curînd că lat. cuneus "cui" a ajuns probabil să însemne şi "cheie", ca clavus faţă de clavis. După Capidan, Dacor., II, 631, mr. ancuñare "a arde" este acelaşi cuvînt lat. – Der. încuietoare, s.f. (dispozitiv care încuie ceva); încuiere, s.f. (acţiunea de a încuia; constipaţie); încuietură, s.f. (constipaţie); încuietor, adj. (care încuie). Descuia, vb. (a deschide o uşă, o poartă, etc. încuiate cu cheia) poate reprezenta la fel de bine un lat. dĭscuneāre (Densusianu, Hlr., 169; Puşcariu 511; Candrea-Dens., 437; Tiktin; Candrea), cf. sard. diskundzare, sau să se fi format în rom., ca închide-deschide. – Der. descuietoare, s.f. (uşiţă, portiţă).
Trimis de blaurb, 24.03.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • încuiat — ÎNCUIÁT1 s.n. Încuiere. – v. încuia. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNCUIÁT2, Ă, încuiaţi, te, adj. 1. Închis cu cheia, cu zăvorul. 2. (pop.) Constipat. ♦ fig. (Adesea substantivat; fam.) Care este insensibil la argumente,… …   Dicționar Român

  • constipa — CONSTIPÁ, constíp, vb. I. tranz. şi refl. A produce sau a avea, a suferi o constipaţie; a (se) încuia. – Din fr. constiper. Trimis de Joseph, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CONSTIPÁ vb. (med.) (pop.) a (se) astupa, a (se) încuia …   Dicționar Român

  • închide — ÎNCHÍDE, închíd, vb. III. 1. tranz. A mişca (din balamale) o uşă, o fereastră, un capac etc. pentru a acoperi deschizătura corespunzătoare. ♦ A încuia cu cheia, cu zăvorul. ♦ A acoperi, a astupa deschizătura unui spaţiu, a unei încăperi. 2. tranz …   Dicționar Român

  • fereca — FERECÁ, férec, vb. I. tranz. 1. A acoperi, total sau parţial, cu metal un obiect de lemn, spre a i da rezistenţă şi durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal preţios, a împodobi… …   Dicționar Român

  • zăvorî — ZĂVORÎ, zăvorăsc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ tranz. A bloca intenţionat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr un ansamblu faţă de un alt obiect sau faţă de o altă piesă. ♦ tranz. A… …   Dicționar Român

  • încuiere — ÎNCUIÉRE, încuieri, s.f. Acţiunea de a (se) încuia şi rezultatul ei; închidere cu cheia, cu zăvorul; încuiat1. – v. încuia. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Încuiere ≠ descuiere Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … …   Dicționar Român

  • încuietoare — ÎNCUIETOÁRE, încuietori, s.f. Dispozitiv care încuie ceva. ♦ fig. Dificultate, situaţie grea în care se află cineva. – Încuia + suf. toare. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNCUIETOÁRE s. 1. v. clanţă. 2. v. zăvor. Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • încuietură — ÎNCUIETÚRĂ, încuieturi, s.f. (pop.) Constipaţie. – Încuia + suf. tură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNCUIETÚRĂ s. v. constipaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  încuietúră s. f., g. d …   Dicționar Român

  • Arqueología y el Libro de Mormón — Existen desacuerdos sobre la neutralidad en el punto de vista de la versión actual de este artículo o sección. En la página de discusión puedes consultar el debate al respecto. Desde la fundación del movimiento de los Santos de los Últimos Días,… …   Wikipedia Español

  • Bodegón — «Naturaleza muerta» redirige aquí. Para otras acepciones, véase Naturaleza muerta (desambiguación). Francisco de Zurbarán: Bodegón de jarras (1636). Museo del Prado, Madrid. Un bodegón, también conocido como …   Wikipedia Español

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”