cifru — CÍFRU, cifruri, s.n. 1. Sistem de semne convenţionale cu care se transmit comunicări secrete. 2. Combinaţie de cifre sau de litere cu ajutorul căreia se pot deschide unele broaşte sau lacăte cu închizătoare secretă. – Din fr. chiffre (refăcut… … Dicționar Român
cârlig — CÂRLÍG, cârlige, s.n. 1. Piesă de metal cu un capăt îndoit, de care se atârnă, se prinde etc. un obiect. ♢ loc. vb. A se face cârlig = a se strâmba; a se ghemui. 2. Prăjină cu un capăt (metalic) încovoiat. care serveşte la scoaterea găleţii cu… … Dicționar Român
ivăr — ÍVĂR, ivăre, s.n. 1. Clanţă (la uşă). 2. Încuietoare (la uşă), zăvor. – cf. săs. v i r o l (= germ. Wirbel şurub ). Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 ÍVĂR s. 1. v. clanţă. 2. v. zăvor. Trimis de sive … Dicționar Român
zăvor — ZĂVÓR, zăvoare, s.n. 1. Încuietoare la uşi, uneori şi la ferestre, constând dintr o mică bară mobilă care intră într o ureche fixată în toc; ivăr. 2. Dispozitiv folosit pentru blocarea mecanică, comandată sau automată, a unuia dintre organele… … Dicționar Român
încuia — ÎNCUIÁ, încúi, vb. I. 1. tranz. A închide cu ajutorul unui zăvor, al unui lacăt etc. ♦ A reţine pe cineva închis într o încăpere. ♦ refl. A se închide (singur), a se izola într o încăpere. ♦ fig. (fam.) A face pe cineva să nu mai aibă ce să… … Dicționar Român
broască — BROÁSCĂ s. 1. (zool.; Rana esculenta) (Ban.) mioarcă. 2. broască de iarbă (Hyla arborea) v. brotăcel. 3. (bot.; Opuntia ficus indica) (reg.) limba soacrei, palmă cu spini. 4. (bot.) broasca apei (Potamogeton lucens) = (Munt.) paşă. 5. (tehn.)… … Dicționar Român
cufăr — CÚFĂR, cufere, s.n. Ladă cu capac (şi cu încuietoare) care se foloseşte la păstrarea şi la transportarea diverselor obiecte. ♦ (pop.) Geamantan (de lemn). – Din pol., ucr. kufer. Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX 98 CÚFĂR s. ladă,… … Dicționar Român
clampă — CLÁMPĂ, clampe, s.f. (reg.) Clanţă. ♦ Limbă de metal care se reazămă pe clempuş pentru a închide uşa. [var.: cleámpă s.f.] – Din clămpăni (derivat regresiv). Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98 CLÁMPĂ s. v. clanţă, ivăr, încuietoare.… … Dicționar Român
clanţ — CLANŢ, (1) interj., (2) clanţuri s.n. 1. interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanţa uşii, de izbirea fălcilor sau a dinţilor, de ţăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. 2. s.n. Cioc; p. ext.… … Dicționar Român
clanţă — CLÁNŢĂ, clanţe, s.f. 1. Mâner metalic montat la broasca uşii sau a porţii, care prin apăsare, face să funcţioneze mecanismul de închidere şi de deschidere al acestora; clampă. 2. fig. (peior. şi fam.) Gură. ♢ expr. A( i) da cu clanţa = a vorbi… … Dicționar Român
