- broască
- BROÁSCĂ s. 1. (zool.; Rana esculenta) (Ban.) mioarcă. 2. broască de iarbă (Hyla arborea) v. brotăcel. 3. (bot.; Opuntia ficus indica) (reg.) limba-soacrei, palmă-cu-spini. 4. (bot.) broasca-apei (Potamogeton lucens) = (Munt.) paşă. 5. (tehn.) (prin Ban.) bravă, (prin Transilv.) zar. (broască la uşă.) 6. (tehn.) (reg.) piuliţă, tigaie. (broască la crângul morii.) 7. (tehn.) brotac, căpătâi. (broască la roata morii.) 8. (tehn.) (reg.) tigaie. (broască la cepul grindeiului morii.) 9. (tehn.) tigaie. (broască la scrânciob.) 10. (tehn.) cap, căpăţână. (broască la masa dogarului.) 11. (tehn.) drug. (broască la masa dulgherului.) 12. (tehn.) şurubelniţă, (reg.) gâscă. (broască la teasc.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeBROÁSCĂ s. v. cap, căpăţână, cioc, sovârf.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMUŞCATUL-BROÁŞTELOR s. v. iarba-broaştei.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeOCHIUL-BROÁŞTEI s. v. piciorul-cocoşului.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimePIPERUL-BROÁŞTEI s. v. dintele-dracului.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeRÂIA-BROÁŞTEI s. v. mătasea-broaştei.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeSTRAIUL-BROÁŞTEI s. v. mătasea-broaştei.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimebroásca-ápei s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbroáscă s. f., g.-d. art. broáştei; pl. broáşteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbroáscă râioásă s. f. + adj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbroáscă-ţestoásă s. f., pl. broáşte-ţestoáseTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcămáşa-broáştei s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficlâna-broáştei (bot.) s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficrâia-broáştei (bot.) s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficstráiul-broáştei s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBROÁ//SCĂ1 broascăşte f. 1) Animal amfibiu, fără coadă, cu gura largă şi ochii bulbucaţi, cu picioarele din urmă mai lungi, adaptate pentru sărit. ♢ broască râioasă broască nocturnă cu pielea acoperită cu negi, din care, la primejdie, se elimină un lichid iritant. broască verde brotac. broască-ţestoasă reptilă (terestră şi acvatică), având corpul acoperit cu o carapace osoasă, sub care îşi poate trage capul şi picioarele în caz de primejdie. Ochi de broască ochi bulbucaţi. (A fi) plin de noroc ca broascăsca de păr se spune despre cineva, căruia nu-i merge în viaţă. Când a face broască păr nicicând; niciodată. 2) pop. Umflătură sub pielea gâtului; scrofulă. [G.-D. broaştei; Sil. broas-că] /<lat. broscaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBROÁ//SCĂ3 broascăşte f. Plantă decorativă exotică, cu frunze groase şi cu flori mari, galbene. [G.-D. broaştei; Sil. broas-că] /<lat. broscaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbroáscă (-şte), s.f. – 1. Animal amfibiu batracian. – 2. Nopal (Opuntia ficus indica). – 3. Broscuţă (sublinguală). – 4. Încuietoare la uşă; gaura cheii. – 5. Rindea lungă. – 6. Clin. – 7. Piese, organe sau părţi ale unor ansambluri determinate, care servesc la susţinerea altor piese, cum sînt suportul axei roţii hidraulice; capitelul coloanelor, în construcţiile specifice. – Mr. broască, megl. broască "broască ţestoasă". lat. *brosca (Puşcariu 221; REW 1329; Candrea-Dens., 183; DAR); cf. alb. breskë, it. rospo (mil. arezz. brosco), ladin. rusk. Cuvîntul a fost considerat la început autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 8; Cihac, II, 714), sau der. din gr. βρόθαϰος (Creţu 309). Pentru evoluţia semantică de la "broască" la "încuietoare", cf. Rohlfs, Quellen, 52 şi Iordan, BF, VI, 169; imaginea broscuţei este proprie şi sp., ca şi fr. grenouillette, it. ranella. Din rom. a trecut în ngr. μπράσϰα (Meyer, Neugr. Studien., 77; Murnu 36), săs. bruaskë. Der. broscan, s.m. (broască); broscănesc, adj. (de broaşte); broscar, s.m. (poreclă dată persoanelor care mănîncă broaşte); broscărie, s.f. (apă cu multe broaşte); broscărime, s.f. (cantitate de broaşte); broscaş, s.m. (tîmplar (tâmplar), dulgher); broschiţă, s.f. (broderie cu fire în culori); broscoaică, s.f. (broască); broscoi, s.m. (broască; copil mic mucos; arg., pistol); broscos, adj. (care are broaşte din belşug); broştesc, adj. (de broaşte); broşteşte, adv. (ca broaştele); broştet, s.n. (cantitate de broaşte).Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.