- triton
- TRITÓN1, tritoni, s.m. 1. Zeitate marină greacă, închipuită cu bust de om şi cu coadă de peşte. 2. Numele mai multor specii de animale amfibii cu înfăţişarea unor mormoloci de broască, având de obicei în lungul spatelui o creastă viu colorată (Triturus). [acc. şi: tríton] – Din fr. triton, lat. Triton, -onis.Trimis de LauraGellner, 01.07.2004. Sursa: DEX '98TRITÓN2, tritonuri, s.n. (muz.) Interval melodic sau armonic de trei tonuri. – Din it. tritono, fr. triton.Trimis de LauraGellner, 01.07.2004. Sursa: DEX '98TRITÓN3, tritoni, s.m. (fiz.) Nucleu al atomului de tritiu, alcătuit dintr-un proton şi doi neutroni. – Din fr. triton.Trimis de LauraGellner, 01.07.2004. Sursa: DEX '98tritón (zeitate, animal, nucleu al atomului de tritiu) s. m., pl. tritóniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictritón (interval muzical) s. n., pl. tritónuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRITÓN1 tritonuri n. muz. Interval de cvartă mărită sau de cvintă micşorată, compus din trei tonuri. /<it tritono, fr. tritonTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTRITÓN2 tritoni m. 1) (în mitologia greacă) Zeu marin cu chip de semiom-semipeşte. 2) zool. Batracian asemănător cu mormolocii de broască. /<lat. triton, tritononis, fr. tritonTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTRITÓN1 s.m. 1. Zeitate marină greacă închipuită cu bust de om şi cu coadă de peşte; (p. ext.) statuie reprezentând această zeitate. 2. Batracian având înfăţişarea unui mormoloc de broască; salamandră de apă. ♦ Gen de moluşte marine gasteropode. [< lat., fr. triton].Trimis de LauraGellner, 20.06.2007. Sursa: DNTRITÓN2 s.m. Nucleu al atomului de tritiu. [cf. fr., it. tritone, germ. Triton < trit(iu) + -on].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNTRITÓN s.n. Denumire a cvartei mărite care cuprinde un interval de trei tonuri. [< fr. triton, cf. gr. tritonos < tri – trei, tonos – ton].Trimis de LauraGellner, 20.06.2007. Sursa: DNTRITÓN1 s. m. 1. zeitate marină greacă cu bust de om şi coadă de peşte. 2. batracian având înfăţişarea unui mormoloc de broască; salamandră de apă. 3. moluscă gasteropodă marină, cu o cochilie conică, lungă. (< lat., fr. triton, germ. Triton)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNTRITÓN2 s. n. (muz.) interval de trei tonuri; cvartă mărită; cvintă micşorată. (< it. tritono, fr. triton)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNTRITÓN3 s. m. nucleu al atomului de tritiu dintr-un proton şi doi neutroni. (< fr. triton)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.