închide

ÎNCHÍDE, închíd, vb. III. 1. tranz. A mişca (din balamale) o uşă, o fereastră, un capac etc. pentru a acoperi deschizătura corespunzătoare. ♦ A încuia cu cheia, cu zăvorul. ♦ A acoperi, a astupa deschizătura unui spaţiu, a unei încăperi. 2. tranz. A apropia, a strânge marginile (sau părţile componente ale) unui obiect pentru a nu mai fi desfăcute, deschise. ♢ expr. A închide paranteza = a) a pune, în scris, partea a doua a semnului parantezei la locul cuvenit; b) a termina o digresiune introdusă în cursul unei comunicări. A închide mâna = a strânge degetele, făcând mâna pumn. A închide gura = a apropia buzele şi fălcile una de alta; a nu mai vorbi. A închide (cuiva) gura = a face (pe cineva) să tacă, a pune capăt obiecţiilor sau protestelor (cuiva). A închide ochii = a) a coborî pleoapele, acoperind globii oculari; b) a se preface că nu observă ceva; a trece cu vederea; c) (de obicei în construcţii negative) a dormi; d) a muri. A închide (cuiva) ochii = a fi lângă cineva în clipa morţii. (refl.) A i se închide ochii = a fi foarte obosit. ♦ refl. (Despre răni) A se cicatriza. 3. tranz. A întrerupe, potrivit orarului stabilit, activitatea unei instituţii, a unei întreprinderi, a unui local; p. ext. a suspenda activitatea, a desfiinţa. 4. tranz. A încheia o acţiune, a-i pune capăt. ♦ A opri funcţionarea unui mecanism, a unui aparat, a unui circuit etc. 5. tranz. A izola o fiinţă într-un spaţiu închis, îngrădit; a băga la închisoare; fig. a ţine departe de lume. ♦ refl. A se retrage, a se izola. ♦ fig. A conţine, a cuprinde ceva. 6. tranz. A îngrădi, a împrejmui o curte, un teren etc. spre a delimita sau spre a opri accesul. ♦ A bara o cale de comunicaţie; a opri, a împiedica trecerea. ♦ refl. (Despre drumuri) A ajunge la un punct de unde nu mai poate continua, a se înfunda. 7. refl. (Despre cer, p. ext. despre vreme) A se întuneca, a se înnora. ♦ (Despre obiecte colorate, p. ext. despre culori) A căpăta o nuanţă mai întunecată. – lat. includere.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



A închide ≠ a deschide

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



ÎNCHÍDE vb. 1. v. încuia. 2. a (se) fereca, a (se) încuia, a (se) zăvorî. (A închide o casă, o uşă; s-a închide în casă.) 3. v. astupa. 4. v. obtura. 5. a opri. (A închide apa, gazele.) 6. v. încheia. 7. v. bloca. 8. v. înfunda. 9. v. împrejmui. 10. v. aresta. 11. a băga, a pune, a vârî. (Îl închide la arest.) 12. v. cicatriza. 13. a isprăvi, a încheia, a sfârşi, a termina. (Să închide discuţia.) 14. v. întuneca. 15. v. înnora. 16. v. strica.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ÎNCHÍDE vb. v. asedia, împresura, încercui, înconjura.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



închíde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. închíd, perf. s. 1 sg. închiséi, 1 pl. închíserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. închídă; part. închís

Trimis de siveco, 07.07.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



A ÎNCHÍDE închíd tranz. (în opoziţie cu a deschide) 1) (uşi, ferestre, porţi etc.) A aplica la deschizătura corespunzătoare (pentru a împiedica trecerea dintr-o parte în alta). închide o cameră. 2) (valize, sertare, sticle etc.) A face să nu mai aibă o deschizătură sau o trecere aplicând piesa corespunzătoare (uşa, capacul, dispozitivul etc.). ♢ închide cuiva gura a face pe cineva să tacă. închide ochii a) a împreuna pleoapele; b) a trece voit cu vederea; c) a adormi; d) a muri. A nu închide nici un ochi (toată noaptea) a nu dormi deloc. închide cuiva ochii a se afla lângă cineva în ceasul morţii. 3) fig. (o curte, un teren etc.) A cuprinde de jur împrejur (cu un gard, cu un zid); a împrejmui. 4) (caiete, cărţi etc.) A face să nu mai fie desfăcut, împreunând copertele. 5) (întreprinderi, instituţii, localuri etc.) A desfiinţa, suspendând activitatea. 6) (adunări, şedinţe etc.) A face să ia sfârşit.7) (aparate, mecanisme etc.) A face să nu mai funcţioneze. închide radioul. 8) (infractori, criminali etc.) A priva de libertate. A-l închide la arest. 9) fig. înv. A cuprinde în sine; a conţine.10) (căi de comunicaţie) A face să nu poată fi exploatat; a bara; a bloca. închide drumul. /<lat. includere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE ÎNCHÍDE mă închíd intranz. 1) (despre căi de comunicaţie) A se termina pe neaşteptate; a nu mai avea continuare; a se înfunda. 2) (despre răni) A înceta de a mai supura (prinzând coajă). 3) A deveni mai întunecat (sub acţiunea unor factori externi). Culoarea s-a închis. 4) (despre persoane) A se izola de tumultul vieţii, trăind în singurătate; a se retrage; a se pustnici; a se izola. S-a închis în sine. 5) (despre unele flori) A-şi strânge petalele împreunându-le. 6) (despre perspective, posibilităţi etc.) A înceta de a mai fi real. /<lat. includere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



închíde (închíd, închís), vb. – 1. A mişca o uşă, o fereastră, un capac, etc. pentru a acoperi deschizătura corespunzătoare. – 2. A împrejmui, a înconjura cu un gard. – 3. A interzice, a opri. – 4. A termina, a sfîrşi, a pune capăt. – 5. A băga la închisoare. – 6. A vîrî, a ascunde într-un spaţiu închis. – 7. A astupa. – 8. (refl.) Despre răni, a se cicatriza. – 9. (refl.) Despre culori, a deveni mai închisă ori mai intensă. – Mr. ncl’id, ncl’işu, ncl’idire; megl. ancl’id, ancl’iş, istr. (ă)ncl’id, (ăn)cl’iş. lat. includĕre, cu sensurile lui cl(a)udĕre (Puşcariu 816; Candrea-Dens., 368; REW 1967; DAR), cf. it. chiudere, prov. claure, fr. clore, cat. clourer, v. port. chouvir. – Der. închis, adj. (care acoperă o deschizătură, încuiat; de culoare închisă, întunecat; taciturn, abătut, trist); închis, s.m. (ostatic, prizonier); închizătoare, s.f. (dispozitiv de închidere); închizătură, s.f. (împrejmuire); închisoare, s.f. (detenţie; temniţă, carceră; împrejmuire). – cf. deschide.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER