voluntar

voluntar
VOLUNTÁR, -Ă, voluntari, -e, adj., s.m. I. adj. (Despre oameni şi manifestările lor) 1. Care acţionează de bunăvoie, din proprie iniţiativă, nesilit de nimeni, în mod conştient; (despre acţiuni) care se face de bunăvoie, fără constrângere. ♢ Act voluntar = acţiune săvârşită de cineva în mod conştient, voit. 2. Care exprimă voinţă. 3. Care îşi impune voinţa; autoritar. II. s.m. Persoană care intră în armată din proprie dorinţă spre a face serviciul militar (înainte de a fi împlinit vârstă cerută); p. ext. persoană care ia parte la o campanie militară din proprie iniţiativă sau care se facă un serviciu de bunăvoie şi dezinteresat. [var.: (II) (înv.) volintír, volontír s.m.] – Din fr. volontaire, lat. voluntarius, rus. volentir.
Trimis de ana_zecheru, 09.01.2007. Sursa: DEX '98

Voluntar ≠ involuntar, neintenţionat, nevoluntar
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

VOLUNTÁR adj. 1. v. benevol. 2. v. autoritar.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

voluntár adj. m., s. m., pl. voluntári; f. sg. voluntáră, pl. voluntáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VOLUNTÁR1 voluntară (voluntari, voluntare) 1)(despre persoane) Care acţionează de bună voie, din proprie iniţiativă. 2) Care îşi impune voinţa; autoritar. 3) (despre acţiuni) Care se face fără constrângere. /<lat. voluntarius, fr. volontiare, it. volontarie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

VOLUNTÁR2 voluntari m. 1) Persoană care cere singură să facă serviciul militar, fără a avea această obligaţie. 2) Persoană care se oferă să facă ceva dezinteresat. /<lat. voluntarius, fr. volontiare, it. volontaire
Trimis de siveco, 10.11.2007. Sursa: NODEX

VOLUNTÁR, -Ă adj. 1. Făcut de bunăvoie, nesilit de nimeni; liber consimţit. 2. Care caută să-şi impună mereu voinţa; cu voinţă (fermă); încăpaţânat, îndărătnic. // s.m. Militar care participă la o campanie sau se înrolează în armată din propria dorinţă, de bunăvoie, neobligat (înainte de a fi împlinit vârsta necesară). [< lat. voluntarius, cf. fr. volontaire, it. volontario].
Trimis de LauraGellner, 06.03.2009. Sursa: DN

VOLUNTÁR, -Ă I. adj. 1. făcut de bunăvoie; liber consimţit. 2. care exprimă, denotă voinţă. ♢ care îşi impune voinţa; autoritar; încăpăţânat, îndărătnic. II. s. m. 1. militar care participă la o campanie, la o acţiune de luptă sau se înrolează în armată din proprie dorinţă. 2. cel care se oferă să facă un serviciu de bunăvoie şi dezinteresat. (< lat. voluntarius, fr. volontaire)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • voluntár — adj. m., s. m., pl. voluntári; f. sg. voluntárã, pl. voluntáre …   Romanian orthography

  • voluntar — …   Useful english dictionary

  • voluntariat — VOLUNTARIÁT s.n. Angajare în armată ca voluntar (II); durată a serviciului militar pe care îl face cineva ca voluntar. [pr.: ri at] – Din fr. volontariat (după voluntar). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  voluntariát s. n. (sil.… …   Dicționar Român

  • volintir — VOLINTÍR s.m. v. voluntar. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  volintír (zavergiu, soldat voluntar) s. m., pl. volintíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  VOLINTÍR volintiri m. v …   Dicționar Român

  • abnegaţie — abnegaţíe s. f. devotament dus până la sacrificiu. (< fr. abnégation, lat. abnegatio) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN  ABNEGÁŢIE s.f. Devotament (dus până la sacrificiu); abnegare. ♦ Renunţare; sacrificiu voluntar. – Din fr. abnégation …   Dicționar Român

  • angajat — ANGAJÁT, Ă, angajaţi, te, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f., adj. (Persoană) încadrată într un loc de muncă. ♦ (Militar) care serveşte pe baza unui angajament voluntar. 2. adj. Care serveşte conştient o cauză. – v. angaja. Trimis de ana zecheru,… …   Dicționar Român

  • asentiment — ASENTIMÉNT, asentimente, s.n. Consimţământ, aprobare, încuviinţare dată cuiva pentru a face ceva. ♢ expr. A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorinţa cuiva; a avea aprobarea cuiva într o acţiune. – Din fr. assentiment.… …   Dicționar Român

  • başbuzuc — BAŞBUZÚC, başbuzuci, s.m. Ostaş voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf. ♦ Persoană apucătoare, violentă şi grosolană, care încalcă regulile de convieţuire socială. – Din tc. başibozuk trupe neregulate . Trimis de …   Dicționar Român

  • franctiror — FRANCTIRÓR, franctirori, s.m. (înv.) Soldat care, fără să facă parte din armata regulată, primea însărcinări în timpul unui război. ♦ (În timpul celui de al doilea război mondial) Partizan care a participat voluntar la luptele de rezistenţă din… …   Dicționar Român

  • retrage — RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi un lucru. ♦ refl. A ieşi voluntar dintr o instituţie, dintr o funcţie etc.; a renunţa la... 2. refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din faţa… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”