volintír — s. m., pl. volintíri … Romanian orthography
volintiresc — VOLINTIRÉSC, EÁSCĂ, volintireşti, adj. (înv.) De volintir. – Volintir + suf. esc. Trimis de bogdanrsb, 26.07.2002. Sursa: DEX 98 volintirésc adj. m., f. volintireáscă; pl. m. şi … Dicționar Român
volintiraş — VOLINTIRÁŞ, volintiraşi, s.m. (înv.) Diminutiv al lui volintir. – Volintir + suf. aş. Trimis de bogdanrsb, 26.07.2002. Sursa: DEX 98 volintiráş s. m., pl. volintiráşi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
volintiroi — VOLINTIRÓI, volintiroi, s.m. (înv.) Augmentativ al lui volintir. – Volintir + suf. oi. Trimis de bogdanrsb, 26.07.2002. Sursa: DEX 98 volintirói s. m., pl. volintirói, art. volintiróii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţ … Dicționar Român
volintireşte — VOLINTIRÉŞTE adv. (înv.) Ca volintirii. – Volintir + suf. eşte. Trimis de bogdanrsb, 26.07.2002. Sursa: DEX 98 volintiréşte adv. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
voluntar — VOLUNTÁR, Ă, voluntari, e, adj., s.m. I. adj. (Despre oameni şi manifestările lor) 1. Care acţionează de bunăvoie, din proprie iniţiativă, nesilit de nimeni, în mod conştient; (despre acţiuni) care se face de bunăvoie, fără constrângere. ♢ Act… … Dicționar Român