başbuzuc

BAŞBUZÚC, başbuzuci, s.m. Ostaş voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf. ♦ Persoană apucătoare, violentă şi grosolană, care încalcă regulile de convieţuire socială. – Din tc. başibozuk "trupe neregulate".

Trimis de paula, 05.04.2002. Sursa: DEX '98



başbuzúc s. m., pl. başbuzúci

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BAŞBUZÚ//C başbuzucci m. 1) (în evul mediu) Voluntar fără soldă, în armata turcească, care trăia din jaf. 2) fig. Om care încalcă în mod grosolan legile de convieţuire socială. /<turc. başi bozuc

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



başbuzúc (başbuzúci), s.m. – Ostaş voluntar turc. Cunoscut în vechime prin ferocitate, numele său continuă să dea, uneori cu o nuanţă ironică, celor care procedează fără menajamente sau cu cruzime. – var. başibuzuc. tc. başibozuk "neregulat" (Şeineanu, II, 40; Iogu, GS, IV, 154), cf. bg. bašĭbozuk. – Der. başbuzuceşte, adv. (cu cruzime); başbuzucie, s.f. (cruzime).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER