- franctiror
- FRANCTIRÓR, franctirori, s.m. (înv.) Soldat care, fără să facă parte din armata regulată, primea însărcinări în timpul unui război. ♦ (În timpul celui de-al doilea război mondial) Partizan care a participat voluntar la luptele de rezistenţă din Franţa împotriva invadatorilor. – Din fr. franc-tireur.Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98franctirór s. m. (sil. franc-), pl. franctiróriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFRANCTIRÓR s.m. Soldat voluntar care nu făcea parte dintr-o armată regulată; (spec.) partizan al mişcării de rezistenţă din Franţa în timpul celui de-al doilea război mondial. [< fr. franc-tireur].Trimis de LauraGellner, 26.06.2006. Sursa: DNFRANCTIRÓR s. m. soldat voluntar care nu făcea parte dintr-o armată regulată; partizan al mişcării de rezistenţă din Franţa între 1940-1944. (< fr. franc-tireur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.