usturime

usturime
USTURÍME, usturimi, s.f. Senzaţie dureroasă caracteristică, pricinuită de o înţepătură, de o arsură, de urzicare, de un miros înţepător etc.; usturătură. – Ustura + suf. -ime.
Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX '98

USTURÍME s. 1. v. arsură. 2. usturătură. (usturime urzicii.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

usturíme s. f., g.-d. art. usturímii; pl. usturími
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

USTURÍM//E usturimei f. Senzaţie dureroasă de urzicare, de înţepătură sau de arsură. /a ustura + suf. usturimeime
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • usturíme — s. f., g. d. art. usturímii; pl. usturími …   Romanian orthography

  • urzica — URZICÁ, urzíc, vb. I. 1. tranz. şi refl. A( şi) produce o usturime dureroasă (şi o băşicare) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante (ori animale) urticante. 2. tranz. fig. A ironiza, a persifla. – Din urzică. Trimis de… …   Dicționar Român

  • usturătură — USTURĂTÚRĂ, usturături, s.f. Usturime. – Ustura + suf. ătură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  USTURĂTÚRĂ s. v. usturime. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  usturătúră s. f., g. d. art. usturătúrii; …   Dicționar Român

  • biciui — BICIUÍ, biciuiesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ tranz. A lovi cu ceva (subţire ca biciul), producând usturime; a flagela; a cravaşa. 2. tranz. fig. A critica, a satiriza fără cruţare. [prez. ind. şi bíciui. – var.: ( …   Dicționar Român

  • furnică — FURNÍCĂ, furnici, s.f. (La pl.) Grup de insecte din ordinul himenopterelor, de talie mică sau mijlocie, negre sau roşii, care trăiesc în colonii; (şi la sg.) insectă care face parte din acest grup. ♢ Harnic ca o furnică, se spune despre un om… …   Dicționar Român

  • jeg — JEG, jeguri, s.n. 1. Strat de murdărie pe pielea omului sau a animalelor sau pe îmbrăcăminte; jip1; lip. 2. (reg.) Jar1. 3. (reg.) Senzaţie de arsură pe gât şi pe esofag; jărăgai (2). – Din bg. žeg. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • muşcător — MUŞCĂTÓR, OÁRE, muşcători, oare, adj. 1. Care muşcă; care provoacă o senzaţie dureroasă de arsură, de usturime. 2. fig. (Despre persoane; p. ext. despre cuvinte) Plin de ironie; maliţios, caustic, înţepător. – Muşca + suf. ător. Trimis de ana… …   Dicționar Român

  • pişca — PIŞCÁ, pişc, vb. I. 1. tranz. A prinde cu degetele pielea sau carnea cuiva, ridicând o sau strângând o şi producând o senzaţie dureroasă; a ciupi. ♦ A apuca cu degetele coardele unor instrumente muzicale, ridicându le puţin şi dându le drumul,… …   Dicționar Român

  • urticant — URTICÁNT, Ă, urticanţi, te, adj. Care urzică, pişcă; usturător. – Din fr. urticant. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  URTICÁNT adj. urzicător, usturător. (Plante urticant.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  urticánt adj …   Dicționar Român

  • urzicător — URZICĂTÓR, OÁRE, urzicători, oare, adj. Care urzică, care produce usturime. ♦ fig. Caustic, sarcastic, ironic. – Urzica + suf. ător. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  URZICĂTÓR adj. urticant, usturător. (Plante urzicătoroare.) Trimis …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”