corosiv — COROSÍV, Ă, corosivi, e, adj. 1. (Despre substanţe chimice) Care provoacă o coroziune. ♢ Agent corosiv = substanţă care exercită o acţiune chimică sau electrochimică pe suprafaţa unui material cu care vine în contact, provocând coroziunea.… … Dicționar Român
incisiv — INCISÍV1, incisivi, s.m. (Şi în sintagma dinţi incisivi) Fiecare dintre dinţii laţi, cu rădăcinile neramificate, aflaţi în planul anterior al arcadelor dentare, sus şi jos, şi folosiţi pentru tăierea alimentelor. – Din fr. incisive. Trimis de… … Dicționar Român
mordacitate — MORDACITÁTE s.f. (livr.) Caracter muşcător, ironic, caustic (al unui cuvânt, al unui comentariu etc.). – Din lat. mordacitas, atis, fr. mordacité. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 mordacitáte s. f., g. d. art. mordacităţii… … Dicționar Român
satiric — SATÍRIC, Ă, satirici, ce, adj. Cu caracter de satiră; care ţine de satiră. ♦ Înclinat spre satiră. Spirit satiric. ♦ (Substantivat, m.) Persoană care satirizează; autor de opere satirice. ♦ (Substativat, n.) Conţinut, caracter specific satirei. – … Dicționar Român
caustic — CAÚSTIC, Ă, caustici, ce, adj., s.f. 1. adj. (Despre substanţe chimice) Care arde, distruge ţesutul animal şi vegetal. ♢ Sodă caustică = hidrat de sodiu cristalizat, cu multe întrebuinţări în industrie. 2. adj. fig. Muşcător, satiric. 3. s.f.… … Dicționar Român
acrimonios — ACRIMONIÓS, OÁSĂ, acrimonioşi, oase, adj. (livr.) Care denotă acrimonie, plin de ironie; sarcastic. Limbaj acrimonios. [pr.: ni os] – Din fr. acrimonieux. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX S 88 ACRIMONIÓS adj. v. sarcastic, satiric … Dicționar Român
maliţios — MALIŢIÓS, OÁSĂ, maliţioşi, oase, adj. (livr.; adesea adverbial) Răutăcios, caustic. [pr.: ti os] – Din fr. malicieux, lat. malitiosus. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Maliţios ≠ mărinimos Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
mordace — MORDÁCE adj. invar. (livr.) Muşcător (2). – Din lat. mordacis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 mordáce adj. invar. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic MORDÁCE … Dicționar Român
oxi — elem. Acid, ascuţit, muşcător ; oxigen, oxid . (din fr. ox/y/ , oxyd/o/ , oxye, cf. gr. oxys = acru) Trimis de tavi, 06.05.2004. Sursa: MDN OXI Element prim de compunere savantă cu semnificaţia acid ; muşcător ; oxigen . [< fr. oxy , cf. gr … Dicționar Român
pişcător — PIŞCĂTÓR, OÁRE, pişcători, oare, adj. 1. (Despre insecte) Care pişcă (3), care înţeapă; înţepător. ♦ fig. Care conţine o critică tăioasă; şfichiuitor, muşcător. 2. (Despre alimente) Care ustură; pişcăcios, iute, picant. 3. (Depre oameni) Care… … Dicționar Român