corosiv

corosiv
COROSÍV, -Ă, corosivi, -e, adj. 1. (Despre substanţe chimice) Care provoacă o coroziune. ♢ Agent corosiv = substanţă care exercită o acţiune chimică sau electrochimică pe suprafaţa unui material cu care vine în contact, provocând coroziunea. Sublimat corosiv = clorură de mercur, întrebuinţată în soluţie ca dezinfectant. 2. fig. Muşcător, usturător, pătrunzător. – Din fr. corrosif, lat. corrosivus.
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Corosiv ≠ anticorosiv
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

COROSÍV adj., s. (chim.) corodant.
Trimis de siveco, 14.02.2008. Sursa: Sinonime

corosív adj. m., pl. corosívi; f. sg. corosívă, pl. corosíve
Trimis de siveco, 22.01.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

COROSÍV corosivă (corosivi, corosive) 1) şi substantival (despre substanţe, medii, agenţi) Care corodează; cu proprietatea de a coroda. 2) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care exprimă aluzii răutăcioase; muşcător; înţepător; urzicător; usturător; pişcător. Inteligenţă corosivă. /<fr. corrosif, lat. corrosivus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

COROSÍV adj. 1. (Despre substanţe) Care provoacă o coroziune. ♢ Agent corosiv = substanţă care are o acţiune electrochimică asupra suprafeţei corpurilor cu care intră în contact; sublimat corosiv = biclorură de mercur folosită ca dezinfectant. 2. (fig.) Muşcător, usturător. [var. coroziv, -ă adj. / cf. fr. corosif, lat. corrosivus].
Trimis de LauraGellner, 19.01.2005. Sursa: DN

COROSÍV adj. 1. (despre substanţe) care provoacă o coroziune. 2. (fig.) muşcător, usturător. (< fr. corrosif, lat. corrosivus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • corosív — adj. m., pl. corosívi; f. sg. corosívã, pl. corosíve …   Romanian orthography

  • sublimat — SUBLIMÁT, sublimaţi, s.m. Corp solid obţinut prin sublimarea unei substanţe şi prin readucerea vaporilor ei în stare solidă. ♢ Sublimat corosiv = clorură de mercur care se prezintă sub formă de pulbere albă, solubilă în apă, utilizată ca… …   Dicționar Român

  • formic — FÓRMIC, Ă, formici, ce, adj. (În sintagmele) Acid formic = acid organic corosiv, lichid, incolor, volatil, care se găseşte în corpul furnicilor roşii, în frunzele de urzică etc. şi care se prepară şi pe cale chimică, având întrebuinţări în… …   Dicționar Român

  • sulfuric — SULFÚRIC, Ă, sulfurici, ce, adj. 1. Combinat sau compus cu sulf. ♢ Acid sulfuric = acid anorganic obţinut prin combinarea trioxidului de sulf cu apa, în formă de lichid incolor, uleios, cu gust acrişor, fără miros şi foarte corosiv, care se… …   Dicționar Român

  • anticorosiv — ANTICOROSÍV, Ă, anticorosivi, e, adj., s.n. (Substanţă) care împiedică coroziunea. – Anti + corosiv. Trimis de ana zecheru, 02.07.2008. Sursa: DEX 98  Anticorosiv ≠ corosiv Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  anticorosív adj. →… …   Dicționar Român

  • corosivitate — COROSIVITÁTE, s.f. Însuşirea de a fi corosiv. – Din fr. corrosiveté. Trimis de IoanSoleriu, 06.05.2004. Sursa: DEX 98  corosivitáte s. f., g. d. art. corosivităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  COROSIVITÁTE s.f.… …   Dicționar Român

  • picric — PÍCRIC adj. (În sintagma) Acid picric = acid corosiv şi toxic, sub formă de cristale galbene, fără miros şi cu gust amar, folosit ca exploziv, la prepararea unor substanţe colorante etc. – Din fr. picrique. Trimis de oprocopiuc, 16.03.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • agent — AGÉNT, Ă, agenţi, te, s.m. şi f. 1. s.m. şi f. Reprezentant (oficial) al unei instituţii, al unei organizaţii, al unui stat etc., care îndeplineşte anumite însărcinări. Agent diplomatic. Agent de transmisiuni. Agent provocator. Agent secret. 2. s …   Dicționar Român

  • azotic — AZÓTIC adj. (În sintagma) Acid azotic = acid oxigenat al azotului, lichid incolor, corosiv, oxidant puternic; acid nitric, apă tare. – Din fr. azotique. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  azótic adj. m., pl. azótici; f. sg.… …   Dicționar Român

  • clorură — CLORÚRĂ, cloruri, s.f. Sare a acidului clorhidric; combinaţie a clorului cu un element chimic sau cu o substanţă organică. ♢ Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurică = sublimat corosiv. Clorura mercuroasă = calomel. Clorură de var …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”