clorură

clorură
CLORÚRĂ, cloruri, s.f. Sare a acidului clorhidric; combinaţie a clorului cu un element chimic sau cu o substanţă organică. ♢ Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurică = sublimat corosiv. Clorura mercuroasă = calomel. Clorură de var = substanţă obţinută prin introducerea de clor în varul stins şi întrebuinţată decolorant şi dezinfectant. Clorură de vinil = compus organic gazos obţinut prin clorurarea etilenei. Clorură de polivinil = produs macromolecular obţinut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de construcţie, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorură de vinil. – Din fr. chlorure.
Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX '98

CLORÚRĂ s. (chim., farm.) clorură de amoniu = (pop.) ţipirig; clorură de etil v. chelen; clorură de metil = clormetan; clorură de metilen = diclormetan; clorură de polivinil = policlorură de vinil; clorură de poliviniliden = policlorură de viniliden; clorură de sodiu v. sare; clorură de viniliden = dicloretilenă; clorură mercurică v. sublimat corosiv; clorură mercuroasă v. calomel.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

clorúră s. f., g.-d. art. clorúrii; pl. clorúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CLORÚR//Ă clorurăi f. Sare a acidului clorhidric. ♢ clorură de sodiu (natriu) sare de bucătărie. /<fr. chlorure
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CLORÚRĂ s.f. Sare a acidului clorhidric. ♢ Clorură de sodiu = sare de bucătărie. [< fr. chlorure].
Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DN

CLORÚRĂ s. f. sare a acidului clorhidric, combinaţie a clorului cu un element chimic sau cu o substanţă organică; clorid. o clorură de sodiu = sare de bucătărie. (< fr. chlorure)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • clorura — CLORURÁ, clorurez, vb. I. tranz. A efectua o clorurare. – Din fr. chlorurer. Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX 98  clorurá vb., ind. prez. 1 sg. cloruréz, 3 sg. şi …   Dicționar Român

  • clorúrã — s. f., g. d. art. clorúrii; pl. clorúri …   Romanian orthography

  • calomel — CALOMÉL s.n. Clorură de mercur sub forma unei pulberi albe, fine, insolubile în apă, fără gust, fără miros, având acţiune purgativă şi vermifugă; clorură mercuroasă. – Din fr. calomel. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CALOMÉL s.… …   Dicționar Român

  • policlorură — POLICLORÚRĂ s.f. (chim.; în sintagma) Policlorură de vinil = clorură de polivinil. – Din fr. polychlorure. Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX 98  POLICLORÚRĂ s. policlorură de vinil v. clorură de polivinil; policlorură de viniliden v.… …   Dicționar Român

  • sare — SÁRE, (2, 4) săruri, s.f. 1. Substanţă cristalină, sfărâmicioasă, solubilă în apă şi cu gust specific, care constituie un condiment de bază în alimentaţie şi este folosită în industria conservelor, în tăbăcărie, în industria chimică etc.; clorură …   Dicționar Român

  • kainit — KAINÍT s.n. Sare naturală dublă, compusă din sulfat de magneziu şi clorură hidratată de potasiu, folosită la fabricarea îngrăşămintelor artificiale pentru soluri. [pr.: ka i ] – Din fr. kaïnite. Trimis de catalin caba, 18.11.2006. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • silvină — SILVÍNĂ s.f. Clorură naturală de potasiu, cristalizată în sistemul cubic. [var.: silvín s.n.] – Din fr. sylvine. Trimis de dante, 23.07.2004. Sursa: DEX 98  silvínă s. f., g. d. art. silvínei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortogr …   Dicționar Român

  • carnalit — CARNALÍT s.n. Amestec natural de clorură de potasiu şi de magneziu, folosit ca îngrăşământ chimic. – Din fr. carnallite. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  carnalít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … …   Dicționar Român

  • cerargirit — CERARGIRÍT s.n. Clorură de argint naturală, întrebuinţată ca minereu de argint. – Din fr. cérargyrite. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  cerargirít s. n. (sil. mf. cer ar ) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … …   Dicționar Român

  • clorurare — CLORURÁRE s.f. Reacţie chimică prin care se introduc unul sau mai mulţi atomi de clor în molecula unui compus organic. – v. clorura. Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX 98  CLORURÁRE s. (chim.) cloruraţie. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”