- clorură
- CLORÚRĂ, cloruri, s.f. Sare a acidului clorhidric; combinaţie a clorului cu un element chimic sau cu o substanţă organică. ♢ Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurică = sublimat corosiv. Clorura mercuroasă = calomel. Clorură de var = substanţă obţinută prin introducerea de clor în varul stins şi întrebuinţată decolorant şi dezinfectant. Clorură de vinil = compus organic gazos obţinut prin clorurarea etilenei. Clorură de polivinil = produs macromolecular obţinut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de construcţie, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorură de vinil. – Din fr. chlorure.Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX '98CLORÚRĂ s. (chim., farm.) clorură de amoniu = (pop.) ţipirig; clorură de etil v. chelen; clorură de metil = clormetan; clorură de metilen = diclormetan; clorură de polivinil = policlorură de vinil; clorură de poliviniliden = policlorură de viniliden; clorură de sodiu v. sare; clorură de viniliden = dicloretilenă; clorură mercurică v. sublimat corosiv; clorură mercuroasă v. calomel.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeclorúră s. f., g.-d. art. clorúrii; pl. clorúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCLORÚR//Ă clorurăi f. Sare a acidului clorhidric. ♢ clorură de sodiu (natriu) sare de bucătărie. /<fr. chlorureTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCLORÚRĂ s.f. Sare a acidului clorhidric. ♢ Clorură de sodiu = sare de bucătărie. [< fr. chlorure].Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DNCLORÚRĂ s. f. sare a acidului clorhidric, combinaţie a clorului cu un element chimic sau cu o substanţă organică; clorid. o clorură de sodiu = sare de bucătărie. (< fr. chlorure)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.