sare

SÁRE, (2, 4) săruri, s.f. 1. Substanţă cristalină, sfărâmicioasă, solubilă în apă şi cu gust specific, care constituie un condiment de bază în alimentaţie şi este folosită în industria conservelor, în tăbăcărie, în industria chimică etc.; clorură de sodiu. ♢ expr. Sarea pămânului = ceea ce este mai de preţ, mai valoros. Marea cu sarea sau sarea şi marea = ceva exagerat de mult, imposibil de realizat. A-i fi (cuiva) drag ca sarea în ochi sau ca sarea în ochi = a-i fi (cuiva) nesuferit. A-i fi cuiva de ceva (sau a-i veni cuiva să facă ceva) cum îi este câinelui a linge sare = a nu dori deloc (să facă) un anumit lucru. A primi pe cineva (sau a ieşi înaintea cuiva) cu pâine şi sare = a primi pe cineva cu deosebită cinste. ♦ fig. Spirit, farmec, haz. 2. Substanţă chimică formată de obicei prin reacţia unui acid cu o bază. 3. (În sintagmele) Sare amară = substanţă chimică sub formă de praf alb, întrebuinţată în medicină ca purgativ; sulfat de magneziu. Sare de lămâie = acid citric; săricică. 4. (La pl.) Lichid volatil preparat din carbonat de amoniu şi substanţe puternic mirositoare (fenol, camfor etc.), întrebuinţat, în trecut, pentru trezirea din leşin. – lat. sal, salis.

Trimis de rscurt, 22.11.2007. Sursa: DEX '98



SÁRE s. 1. (chim.) clorură de sodiu, (prin Maram.) slatină. (A pune sare în mâncare.) 2. (min.) sare gemă = halit. 3. (chim.) sare de lămâie v. acid citric; sare Seignette = tartrat mixt (sau dublu) de sodiu şi potasiu. 4. (farm.) sarea lui Glauber v. sulfat de sodiu; sare amară v. sulfat de magneziu; sare de Seidlitz v. sulfat de magneziu.

Trimis de siveco, 22.10.2008. Sursa: Sinonime



SÁRE s. v. duh, haz, spirit, umor.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SARE DE LEŞÍE s. v. carbonat de potasiu, potasă.

Trimis de siveco, 10.02.2008. Sursa: Sinonime



sáre s. f., g.-d. art. sării; (chim.) pl. săruri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



sárea-pisícii (mineral.) s. f.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SÁR//E săruri f. 1) Substanţă albă, cristalizată, solubilă în apă, cu gust specific, întrebuinţată în alimentaţie drept condiment şi în industrie; clorură de sodiu. sare de bucătărie. ♢ sare gemă clorură naturală de sodiu. sare de mare sare obţinută prin evaporare din apa de mare. sareea pământului ceea ce este mai de preţ, mai valoros. A fi cuiva drag ca sareea în ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva sare pe coadă a nu putea pedepsi pe cineva, deşi s-ar cuveni. A nu avea (nici) sare de mămăligă a fi foarte sărac. sareea-i bună în fiertură, însă nu peste măsură un lucru este util când este folosit la locul lui şi în mod cumpătat. 2) fig. Fineţe de spirit. 3) Compus chimic format din reacţia unui acid cu o bază. ♢ sare amară praf alb, cristalin, întrebuinţat ca purgativ; sulfat de magneziu. sareea (lui) Glauber sulfat de sodiu. sare de lămâie acid citric. sareea (lui) Berthollet clorat de potasiu, întrebuinţat la fabricarea chibriturilor şi în pirotehnică. [G.-D. sării] /<lat. sal, salis

Trimis de siveco, 11.10.2006. Sursa: NODEX



sáre (sắruri), s.f. – Clorură de sodiu. – Mr. sare, mr., megl. sari, istr. sore. lat. sale, forma vulgară de la săl (Puşcariu 1524; REW 7521), cf. it. sale, prov., cat., sp., port. sal, fr. sel. pl. are valoare colectivă şi uz în general ştiinţific. – Der. săra, vb. (a pune sare), mr. ansar, ansărare, megl. sar, sărari, din lat. sālāre (Puşcariu 1524; REW 7521); sărat, adj. (cu multă sare; excesiv de scump); sărărit, s.n. (înv., impozit plătit de locuitorii regiunilor învecinate cu ocnele de sare pentru a le folosi); sărătură, s.f. (calitatea de a fi sărat; apă sărată, apă de mare; pămînt sărat, impropriu culturilor), mr. nsărătură; sărăturos, adj. (înv., sărat); sărar, s.m. (vînzător de sare); sărărie, s.f. (depozit de sare); sărăriţă, s.f. (Trans., rar, solniţă); sărui, vb. (Banat, a săra); desăra, vb. (a îndepărta sarea; a înmuia); nesărat, adj. (fără sare; insipid, searbăd, fad; greoi, molîu, dizgraţios); presăra, vb. (a împrăştia); sănină, s.f. (loc în ocol unde se pune sare la oi), din lat. sālῑna (Candrea), sau în loc de *sărină, cu suf. -ină, ca pescuină, vizuină; sărune (var. sănune), s.f. (Trans., loc unde se pune sarea oilor), din lat. *salōnae (Candrea); săricică, s.f. (arsenic; Mold., acid tartric); sarniţă, s.f. (solniţă; plantă, Salsola kali); salin, adj., din fr. salin; salină, s.f., din fr. saline; salinitate, s.f., din fr. salinité. Din expresia rom. a făgădui marea cu sarea provine expresia ngr. ἠ σάρα ϰαἰ ἠ μάρα.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER