- calomel
- CALOMÉL s.n. Clorură de mercur sub forma unei pulberi albe, fine, insolubile în apă, fără gust, fără miros, având acţiune purgativă şi vermifugă; clorură mercuroasă. – Din fr. calomel.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CALOMÉL s. (chim., farm.) clorură mercuroasă. (calomelul are acţiune purgativă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecalomél s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCALOMÉL n. Substanţă albă pulverulentă, insolubilă în apă, inodoră, folosită în medicină ca antiseptic şi ca purgativ. /<fr. calomelTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCALOMÉL s.n. Clorură de mercur, care se prezintă ca o pulbere albă, folosită ca purgativ şi antiseptic. [< fr. calomel, cf. gr. kalos – frumos, melas – negru].Trimis de LauraGellner, 13.03.2006. Sursa: DNCALOMÉL s. n. clorură de mercur, pulbere albă, insolubilă în apă, inodoră, folosită ca purgativ şi vermifug. (< fr. calomel)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.