- caloian
- CALOIÁN s.m. Obiect de ritual folcloric în forma unui om de lut împodobit cu flori, care, în timp de secetă, se îngropa sau se arunca în apă ca să aducă ploaie. [pr.: -lo-ian] – cf. sl. k a l e n ŭ.Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98CALOIÁN s. (pop.) scaloian, mama-ploaie, Muma-Pădurii. (Cu caloianul se invocă ploaia, în credinţele populare.)Trimis de siveco, 01.09.2005. Sursa: Sinonimecaloián s. m. (sil. -lo-ian)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCALO//IÁN caloianiéni m. folc. Obiect de ritual, confecţionat din lut sau din lemn, având chip de om, care, în timp de secetă, se îngroapă sau se aruncă în apă cu scopul de a invoca ploaia. [Sil. -lo-ian] /cf. sl. kalenuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcaloián (-iéni), s.m. – Păpuşă sau idol de lut, pe care ţăranii le îngroapă în a treia zi de joi după Paşti, pentru a aduce ploaie. sl. kaljenŭ "de argilă", datorită materiei prime (Candrea, Noua Revistă Romînă, II, (1900), p. 94-7; DAR). După vechea tradiţie, abandonată, a filologiei romantice, este legat de numele lui Ioan I sau Caloioannes, ţar al romîno-bulgarilor la începutul sec. XIII. Nu pare probabilă nici legătura pe care o propune Giuglea, Dacor., X, 108, cu alb. llohë "ploaie".Trimis de blaurb, 22.12.2006. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.