- muşcătoare
- MUŞCĂTOÁRE s. v. zvârlugă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
muşcătoare
Look at other dictionaries:
epigramă — EPIGRÁMĂ, epigrame, s.f. Specie a poeziei lirice, de proporţii reduse, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situaţii etc. şi se termină printr o poantă ironică. – Din fr. épigramme, lat. epigramma. Trimis de… … Dicționar Român
sarcasm — SARCÁSM, sarcasme, s.n. 1. Ironie aspră, usturătoare; batjocură necruţătoare. 2. Vorbă, frază, expresie sarcastică. – Din fr. sarcasme, lat. sarcasmus. Trimis de andreeadima, 16.03.2008. Sursa: DEX 98 SARCÁSM s. (livr.) acrimonie, (fig.)… … Dicționar Român
caragialism — CARAGIALÍSM s. n. fenomenul Caragiale, ale cărui comedii, unice prin timbrul originalităţii inimitabile, ca şi proza de umor şi satiră, valorifică spiritul, ironia amicală sau muşcătoare până la sarcasm, satirizând moravuri politice şi de familie … Dicționar Român
muşcător — MUŞCĂTÓR, OÁRE, muşcători, oare, adj. 1. Care muşcă; care provoacă o senzaţie dureroasă de arsură, de usturime. 2. fig. (Despre persoane; p. ext. despre cuvinte) Plin de ironie; maliţios, caustic, înţepător. – Muşca + suf. ător. Trimis de ana… … Dicționar Român
muşcătură — MUŞCĂTÚRĂ, muşcături, s.f. 1. Acţiunea de a muşca şi rezultatul ei. ♦ Senzaţie dureroasă de arsură, usturime. ♦ Felul în care apropie cineva dinţii pentru a muşca. ♦ fig. Vorbă muşcătoare, ironie usturătoare; înţepătură. 2. Rană, semn produs prin … Dicționar Român
zvârlugă — ZVÂRLÚGĂ, zvârlugi, s.f. 1. Peşte mic din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mişcări foarte iuţi, de culoare gălbuie, cu gura prevăzută cu şase mustăţi şi cu o ţeapă sub ochi (Cobitis taenia). 2. fig. Persoană vioaie, iute în… … Dicționar Român
