- epigramă
- EPIGRÁMĂ, epigrame, s.f. Specie a poeziei lirice, de proporţii reduse, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situaţii etc. şi se termină printr-o poantă ironică. – Din fr. épigramme, lat. epigramma.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98epigrámă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. epigrámei; pl. epigrámeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficEPIGRÁM//Ă epigramăe f. Poezie lirică de proporţii reduse care satirizează trăsăturile morale negative ale unei persoane sau anumite stări de lucruri, terminându-se, de obicei, printr-o poantă ironică. [Sil. -pi-gra-] /<fr. épigramme, lat. epigrammaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEPIGRÁMĂ s.f. 1. (Ant.) Inscripţie pe morminte, monumente, vase etc. 2. (lit.) Specie de poezie (scurtă) cu caracter satirizant, care se sfârşeşte printr-o poantă ironică, muşcătoare la adresa unui personaj, a unui fapt etc. [< fr. épigramme, it., lat. epigramma, cf. gr. epi – deasupra, gramma – inscripţie].Trimis de LauraGellner, 05.03.2005. Sursa: DNEPIGRÁMĂ s. f. 1. (ant.) inscripţie pe pietre funerare, monumente, vase etc. 2. poemă scurtă pe orice temă, de felul celor cultivate în epoca elenistică la Alexandria. 3. specie de poezie scurtă, cu caracter satirizant, care se sfârşeşte printr-o poantă ironică, muşcătoare, la adresa unui personaj, a unui fapt etc. (< fr. épigramme, lat. epigramma)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.