urzica

URZICÁ, urzíc, vb. I. 1. tranz. şi refl. A(-şi) produce o usturime dureroasă (şi o băşicare) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante (ori animale) urticante. 2. tranz. fig. A ironiza, a persifla. – Din urzică.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



URZICÁ vb. v. băşica.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



URZICÁ vb. v. ironiza, persifla, zeflemisi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



urzicá vb., ind. prez. 1 sg. urzíc, 3 sg. şi pl. urzícă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A URZICÁ urzíc tranz. 1) (despre plante urzicătoare sau alţi factori de acest gen) A supune unei senzaţii de usturime (în urma atingerii de piele). 2) (despre persoane) A atinge cu o urzică (sau cu altă plantă urzicătoare), producând usturime. 3) fig. (persoane) A înţepa cu vorba; a ataca cu vorbe usturătoare. /Din urzică

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE URZICÁ mă urzíc intranz. A simţi usturime la atingerea cu urzicile. /Din urzică

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX