mansuetudine — MANSUETÚDINE s.f. (livr.) Blândeţe, bunătate; îngăduinţă, răbdare; milă, omenie. – Din lat. mansuetudo, inis, it. mansuetudine. Trimis de claudia, 28.09.2003. Sursa: DEX 98 MANSUETÚDINE s. v. blândeţe, bunătate. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
binişor — BINIŞÓR adv. Diminutiv al lui bine. ** Cu băgare de seamă; fără grabă, cu calm. ♢ expr. Şezi binişor! = fii cuminte! astâmpără te! ♦ Cu blândeţe, prietenos. ♢ expr. (Substantivat) (A lua pe cineva sau a o lua) cu binişorul = (a proceda) cu… … Dicționar Român
sever — SEVÉR, Ă, severi, e, adj. 1. (Despre oameni; adesea adverbial) Care judecă şi pedepseşte fară indulgenţă; exigent, pretenţios, riguros. ♦ Care nu admite abateri de la normele sau regulile stabilite, care nu admite circumstanţe atenuante; rigid.… … Dicționar Român
bine — BÍNE adv., s.n. sg. I. adv. 1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. ♢ expr. A( i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învăţătură, o întâmplare) = a i fi de folos, a i fi prielnic. A( i) veni cuiva bine (să...) = a( i) veni cuiva la… … Dicționar Român
bunătate — BUNĂTÁTE, (1 3, II) bunătăţi, s.f. I. 1. Însuşirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândeţe; buneţe. 2. Bunăvoinţă, amabilitate. ♢ expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun… … Dicționar Român
clemenţă — CLEMÉNŢĂ, clemenţe, s.f. (livr.) Indulgenţă, iertare, îndurare; bunătate (a unui superior faţă de inferiorii săi). – Din lat. clementia, fr. clémence. Trimis de ibogdank, 13.02.2004. Sursa: DEX 98 CLEMÉNŢĂ s. v. iertare, indulgenţă, îndu rare,… … Dicționar Român
afabilitate — AFABILITÁTE s.f. Însuşirea de a fi afabil; cordialitate. – Din fr. affabilité, lat. affabilitas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AFABILITÁTE s. v. afecţiune, bunăvoinţă, cordialitate, prietenie. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
amenitate — AMENITÁTE s.f. (Franţuzism) Atitudine binevoitoare, amabilitate, politeţe. – După fr. aménité, lat. amoenitas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 amenitáte s. f., g. d. art. amenităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
blajin — BLAJÍN, Ă, blajini, e, adj. (Adesea fig.) Blând, omenos, paşnic. ♦ (Despre fizionomia, firea, manifestările oamenilor) Care exprimă bunătate, blândeţe. ♦ (Substantivat, f. pl. art.; mitol. pop.) Fiinţe blânde şi evlavioase care trăiesc departe de … Dicționar Român
blajinătate — BLAJINĂTÁTE s.f. (Rar) Însuşirea de a fi blajin. – Blajin + suf. ătate. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98 BLAJINĂTÁTE s. v. blândeţe, bunătate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime blajinătáte s. f., g. d. art. blajinătăţii … Dicționar Român
