afabilitate

AFABILITÁTE s.f. Însuşirea de a fi afabil; cordialitate. – Din fr. affabilité, lat. affabilitas, -atis.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



AFABILITÁTE s. v. afecţiune, bunăvoinţă, cordialitate, prietenie.

Trimis de siveco, 10.03.2008. Sursa: Sinonime



afabilitáte s. f., g.-d. art. afabilităţii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



AFABILITÁTE f. Caracter afabil. A răspunde cu afabilitate. /<fr. affabilité, lat. affabilitas, afabilitateatis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AFABILITÁTE s.f. Cordialitate, bunăvoinţă; blândeţe. [cf. fr. affabilité, lat. affabilitas].

Trimis de LauraGellner, 20.10.2004. Sursa: DN



AFABILITÁTE s. f. însuşirea de a fi afabil. (< fr. affabilité, lat. affabilitas)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN