afabil

afabil
AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Din lat. affabilis, fr. affable.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

AFÁBIL adj. v. afectuos, amabil, binevoitor, cordial, prietenesc, prietenos.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

afábil adj. m., pl. afábili; f. sg. afábilă, pl. afábile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

AFÁBIL afabilă (afabili, afabile) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte politeţe şi bunăvoinţă cordială; tandru. Ton afabil. /<lat. affabilis, fr. affable
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

AFÁBIL, -Ă adj. Cordial, binevoitor; primitor. [cf. fr. affable, lat. affabilis].
Trimis de LauraGellner, 27.10.2004. Sursa: DN

AFÁBIL, -Ă adj. binevoitor, cordial, prietenos. (< fr. affable, lat. affabilis)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • afábil — adj. 2 g. [Linguagem poética] Afável …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • afábil — adj. m., pl. afábili; f. sg. afábilã, pl. afábile …   Romanian orthography

  • afabilitate — AFABILITÁTE s.f. Însuşirea de a fi afabil; cordialitate. – Din fr. affabilité, lat. affabilitas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AFABILITÁTE s. v. afecţiune, bunăvoinţă, cordialitate, prietenie. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • afectuos — AFECTUÓS, OÁSĂ, afectuoşi, oase, adj. Care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jur; prietenos. ♦ Tandru, drăgăstos. [pr.: tu os] – Din fr. affectueux, lat. affectuosus. Trimis de ana zecheru, 23.08.2002. Sursa: DEX 98  Afectuos ≠ sec… …   Dicționar Român

  • affabile — AFFÁBILE adv. (muz.) afabil, graţios. (< it. affabile) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • apropielnic — apropiélnic, apropiélnică, apropiélnici, apropiélnice, adj. (înv.) accesibil, afabil, prietenos Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • binevoitor — BINEVOITÓR, OÁRE, binevoitori, oare, adj. (Adesea substantivat) Care are bunăvoinţă; amiabil. ♦ p.ext. Amabil, prietenos. [pr.: vo i ] – Binevoi + suf. tor. Trimis de paula, 27.03.2009. Sursa: DEX 98  Binevoitor ≠ răuvoitor, maliţios Trimis de… …   Dicționar Român

  • omenie — OMENÍE s.f. Complex de calităţi alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înţelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă. ♢ loc. adj. De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) omenie = lipsit de… …   Dicționar Român

  • peripiiticos — peripiiticós, peripiiticoásă, adj. (înv.) afabil, curtenitor, politicos. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • prieten — PRIÉTEN, Ă, prieteni, e, s.m. şi f. Persoană de care cineva este legat printr o afecţiune deosebită, bazată pe încredere şi stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. ♦ Amant, iubit. [pr.: pri e . – var.: (reg.) priétin, ă s.m. şi f.] – …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”