prieten

prieten
PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s.m. şi f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecţiune deosebită, bazată pe încredere şi stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. ♦ Amant, iubit. [pr.: pri-e-. – var.: (reg.) priétin, -ă s.m. şi f.] – Din sl. prijatelĩ.
Trimis de ana_zecheru, 11.10.2007. Sursa: DEX '98

Prieten ≠ adversar, duşman, inamic, potrivnic, vrăjmaş, neprieten
Trimis de siveco, 28.02.2009. Sursa: Antonime

PRIÉTEN s. 1. amic, (pop.) fârtat, (reg.) ortac, (înv.) libovnic, prietnic, soţ, soţie. (S-a întâlnit cu prietenii.) 2. v. amant.
Trimis de siveco, 01.12.2008. Sursa: Sinonime

PRIÉTEN s. v. asociat, părtaş, tovarăş.
Trimis de siveco, 23.10.2008. Sursa: Sinonime

priéten s. m. (sil. pri-e-), pl. priéteni
Trimis de siveco, 18.03.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

PRIÉTEN prietenă (prieteni, prietene) m. şi f. (folosit şi ca termen de adresare) Fiecare dintre persoanele (sau colectivităţile) legate printr-un sentiment de simpatie, stimă şi ataşament reciproc; amic. prieten vechi. [Sil. pri-e-] /<bulg. prijateni
Trimis de siveco, 18.05.2008. Sursa: NODEX

priéten (priéteni), s.m. – Amic. – var. înv. priiaten, Mold. prietin, Trans. pretin, Olt. preten. sl. prijateli (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291), cf. bg. prijatel (› mr. priiatil), sb., cr. prijatelj. Alterarea consoanei finale, pe care Tiktin o explică prin analogie cu ieftin, se datorează mai curînd unei confuzii cu sl. prijętinŭ "plăcut". – Der. prietenă, s.f. (amică); prietenesc, adj. (amical); prieteneşte, adv. (ca un prieten); prietenie, s.f. (amiciţie); prietenos, adj. (amical, afabil); prieteşug, s.n. (prietenie); împrieteni, vb. (a se face prieten, refl., a lega prietenie); neprieten, s.m. (duşman); neprietenos, adj. (vrăjmaş).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • amic — AMÍC, Ă, amici, ce, s.m. şi f. Prieten. – Din lat. amicus, it. amico. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Amic ≠ duşman, inamic, vrăjmaş, potrivnic Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  AMÍC s. v. prieten …   Dicționar Român

  • împrieteni — ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. refl. şi tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten. [pr.: pri e . – var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  A se împrieteni ≠ a se… …   Dicționar Român

  • fârtat — FÂRTÁT, fârtaţi, s.m. (pop.) Prieten nedespărţit al cuiva, legat de el prin jurământ până la moarte; frate de cruce. ♦ Tovarăş, ortac. ♦ Termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia ţine să i arate prietenie. [var.: fărtát s.m …   Dicționar Român

  • prietenesc — PRIETENÉSC, EÁSCĂ, prieteneşti, adj. Care ţine de prieteni, privitor la prieteni, specific prietenilor; amical, prietenos. [pr.: pri et . – var.: (reg.) prietinésc, eáscă adj.] – Prieten + suf. esc. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • prietenos — PRIETENÓS, OÁSĂ, prietenoşi, oase, adj. (Adesea adverbial) Plin de afecţiune, de prietenie, de amabilitate; binevoitor, afabil, amical. ♦ Plăcut, agreabil, atrăgător. [pr.: pri e . – var.: (reg.) prietinos, oăsă adj.] – Prieten + suf. os. Trimis… …   Dicționar Român

  • alterego — ÁLTER ÉGO s.m. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. ♦ Om de încredere, prieten nedespărţit. – loc. lat. Trimis de ana zecheru, 27.07.2006. Sursa: DEX 98  álter égo s. m. Trimis de siveco, 14.07 …   Dicționar Român

  • filo — Element de compunere însemnând prieten , iubitor , care serveşte la formarea unor substantive şi a unor adjective. – Din fr. philo . Trimis de LauraGellner, 11.05.2004. Sursa: DEX 98  FILO1 Element prim de compunere savantă cu semnificaţia… …   Dicționar Român

  • nostru — NÓSTRU, NOÁSTRĂ, noştri, noastre, pron. pos., adj. pos. (De obicei precedat de art. al , a , ai , ale ) I. pron. pos. 1. (Înlocuieşte numele obiectului posedat de vorbitor şi de un grup din care vorbitorul face parte, precum şi numele acestora)… …   Dicționar Român

  • prieteneşte — PRIETENÉŞTE adv. Ca un prieten, cu prietenie; cu bunăvoinţă; amical. [pr.: pri e ] – Prieten + suf. eşte. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Prieteneşte ≠ duşmăneşte Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  PRIETENÉŞTE adv …   Dicționar Român

  • său — SĂU, SA, săi, sale, pron. pos. (posesiv), adj. pos. (Precedat de art. al , a , ai , ale când este pronume, când stă, ca adjectiv, pe lângă un substantiv nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt) 1. pron. pos. (Înlocuieşte… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”