- filo
- FILO- Element de compunere însemnând "prieten", "iubitor", care serveşte la formarea unor substantive şi a unor adjective. – Din fr. philo-.Trimis de LauraGellner, 11.05.2004. Sursa: DEX '98FILO1- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "prieten", "amator"; "iubitor de", "a prefera", "a iubi". [var. fil-. / < fr. philo-, it. filo-, cf. gr. philos – prieten].Trimis de LauraGellner, 25.04.2005. Sursa: DNFILO2- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "trib", "neam". [< fr. phylo-, it. filo-, cf. gr. phyle – trib].Trimis de LauraGellner, 25.04.2005. Sursa: DNFILO3- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "(referitor la) frunză". [< fr. phyllo-, it. fillo-, cf. gr. phyllon].Trimis de LauraGellner, 25.04.2005. Sursa: DNfilo- – Prefix care indică iubore sau simpatie. gr. φιλο- "iubitor", în general prin intermediul fr. Ca în fr., se poate folosi uneori la sfîrşitul cuvintelor: filogrec sau grecofil, filorus sau rusofil.Trimis de blaurb, 14.10.2008. Sursa: DERFILO1-, -FILÍE elem. "trib, neam, specie, rasă". (< fr. phylo-, -phylie, cf. gr. phylon)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNFILO2-, -FÍL (Ă), -FILÍE elem. "frunză". (< fr. phyllo, -phylle, -phyllie, cf. gr. phyllon)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNFILO3- elem. fil3(o)-.Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.