amical — AMICÁL, Ă, amicali, e, adj. Prietenos; prietenesc. ♦ (Adverbial) Prieteneşte. – Din fr. amical, lat. amicalis. Trimis de ana zecheru, 18.11.2008. Sursa: DEX 98 AMICÁL adj., adv. 1. adj. v. prietenesc. 2 … Dicționar Român
amiabil — AMIÁBIL, Ă, amiabili, e, adj. (Franţuzism) Înţelegător, prietenos; binevoitor. ♢ (Adverbial) Prieteneşte. ♦ (jur.; despre litigii, conflicte etc.) Rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. [pr.: mi a ] – Din fr. amiable. Trimis de ana zecheru … Dicționar Român
bine — BÍNE adv., s.n. sg. I. adv. 1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. ♢ expr. A( i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învăţătură, o întâmplare) = a i fi de folos, a i fi prielnic. A( i) veni cuiva bine (să...) = a( i) veni cuiva la… … Dicționar Român
binevoitor — BINEVOITÓR, OÁRE, binevoitori, oare, adj. (Adesea substantivat) Care are bunăvoinţă; amiabil. ♦ p.ext. Amabil, prietenos. [pr.: vo i ] – Binevoi + suf. tor. Trimis de paula, 27.03.2009. Sursa: DEX 98 Binevoitor ≠ răuvoitor, maliţios Trimis de… … Dicționar Român
camaradereşte — CAMARADERÉŞTE adv. În felul camarazilor, colegial; p. ext. prieteneşte, loial. – Camaraderie + suf. eşte. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CAMARADERÉŞTE adv. colegial, tovărăşeşte. (Se poartă camaradereşte.) Trimis de siveco,… … Dicționar Român
duşmăneşte — DUŞMĂNÉŞTE adv. În mod ostil, cu duşmănie, ca un duşman. – Duşman + suf. eşte. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Duşmăneşte ≠ prieteneşte Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime DUŞMĂNÉŞTE adv. (înv.) vrăjmăşeşte. (Se… … Dicționar Român
om — OM, oameni, s.m. 1. Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere … Dicționar Român
prieten — PRIÉTEN, Ă, prieteni, e, s.m. şi f. Persoană de care cineva este legat printr o afecţiune deosebită, bazată pe încredere şi stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. ♦ Amant, iubit. [pr.: pri e . – var.: (reg.) priétin, ă s.m. şi f.] – … Dicționar Român
prietenos — PRIETENÓS, OÁSĂ, prietenoşi, oase, adj. (Adesea adverbial) Plin de afecţiune, de prietenie, de amabilitate; binevoitor, afabil, amical. ♦ Plăcut, agreabil, atrăgător. [pr.: pri e . – var.: (reg.) prietinos, oăsă adj.] – Prieten + suf. os. Trimis… … Dicționar Român
