blajin

blajin
BLAJÍN, -Ă, blajini, -e, adj. (Adesea fig.) Blând, omenos, paşnic. ♦ (Despre fizionomia, firea, manifestările oamenilor) Care exprimă bunătate, blândeţe. ♦ (Substantivat, f. pl. art.; mitol. pop.) Fiinţe blânde şi evlavioase care trăiesc departe de lume, pe apa Sâmbetei. – Din sl. blažĕnŭ.
Trimis de paula, 11.05.2008. Sursa: DEX '98

Blajin ≠ avan, crud, laudă, elogiu
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

BLAJÍN adj. blând, bun, domol, paşnic, (livr.) mansuet, (reg.) pâşin, (înv.) lin. (Om blajin.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

blajín adj. m., pl. blajíni; f. sg. blajínă, pl. blajíne
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BLAJÍN blajină (blajini, blajine) 1) (despre persoane) Care are multă bunătate; bun la suflet; blând; paşnic. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care vădeşte bunătate şi căldură sufletească; blând. Privire blajină. /<sl. blažĕnu
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

blajín (blajínă), adj. – Blînd, omenos, paşnic. sl. blažinŭ "bun" (Miklosich, Lexicon, 30). S-a confundat cu blajin, s.m. (în mitologia pop., popor fericit care trăieşte aproape de râul Sîmbăta), ce provine din sl. blaženŭ "preafericit".
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • blajín — adj. m., pl. blajíni; f. sg. blajínã, pl. blajíne …   Romanian orthography

  • blând — BLÂND, Ă, blânzi, de, adj., s.f. I. adj. 1. (Despre oameni) Care este omenos, paşnic, prietenos; blajin. ♦ (Despre fapte, sentimente etc.) De om bun. ♦ (Despre animale) Care nu fuge de om; care nu se sperie. 2. fig. (Despre timp, natură etc.)… …   Dicționar Român

  • blajinătate — BLAJINĂTÁTE s.f. (Rar) Însuşirea de a fi blajin. – Blajin + suf. ătate. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98  BLAJINĂTÁTE s. v. blândeţe, bunătate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  blajinătáte s. f., g. d. art. blajinătăţii …   Dicționar Român

  • bonom — BONÓM, bonomi, s.m. (livr.) Om blând şi credul, cu gusturi şi purtări simple. – Din fr. bonhomme. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  bonóm s. m., pl. bonómi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  BONÓM bonomi …   Dicționar Român

  • debonar — debonár adj. m., pl. debonári; f. sg. debonáră, pl. debonáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DEBONÁR, Ă adj. (Franţuzism) Blajin, indulgent, foarte slab. [< fr. dé …   Dicționar Român

  • domol — DOMÓL, OÁLĂ, domoli, oale, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se mişcă fără grabă, care se face fără grabă; încet, potolit. ♢ expr. (Adverbial) A o lăsa (sau a o lua) mai domol = a proceda cu calm, a nu se pripi. 2. (Despre sunete, glas) Care este… …   Dicționar Român

  • moale — MOÁLE, moi, adj. I. 1. Care cedează uşor la apăsare, modificându şi forma; p. ext. afânat, pufos. ♢ Carne moale = carne fără oase. Ou moale = ou fiert sau copt astfel încât să nu fie complet coagulat. Lipire moale = operaţie de îmbinare, cu… …   Dicționar Român

  • placid — PLACÍD, Ă, placizi, de, adj. Calm, potolit, liniştit, blajin; exagerat de calm, indiferent, flegmatic, pasiv. – Din fr. placide. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  PLACÍD adj. 1. v. indiferent. 2. v. calm. 3. v. monoton …   Dicționar Român

  • aprig — ÁPRIG, Ă, aprigi, ge, adj. 1. (Adesea adverbial) Iute, înfocat, nestăpânit. 2. (Adesea adverbial) Aspru2, crunt, nemilos, înverşunat. 3. Lacom, hrăpăreţ. Om aprig la câştig. 4. fig. (înv.; despre un loc, un teritoriu etc.) Care este greu de… …   Dicționar Român

  • avan — AVÁN, Ă, avani, e, adj. (pop.; adesea adverbial) Straşnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan perfid , ngr. avánis calomniator . Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Avan ≠ blajin, blând Trimis …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”