- blând
- BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s.f. I. adj. 1. (Despre oameni) Care este omenos, paşnic, prietenos; blajin. ♦ (Despre fapte, sentimente etc.) De om bun. ♦ (Despre animale) Care nu fuge de om; care nu se sperie. 2. fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (pop.) Urticarie. – lat. blandus.Trimis de paula, 14.04.2009. Sursa: DEX '98Blând ≠ aspru, avan, sever, crunt, drastic, dur, nemilos, rău, răutăcios, fricos, sălbatic, speriosTrimis de siveco, 14.04.2009. Sursa: AntonimeBLÂND adj. v. domol, lin, uşor.Trimis de siveco, 14.04.2009. Sursa: SinonimeBLÂND adj., adv. 1. adj. blajin, bun, domol, paşnic, (livr.) mansuet, (reg.) pâşin, (înv.) lin. (Om blând.) 2. adj. v. uşor. 3. adv. v. uşor. 4. adj. (met.) moderat, potrivit, temperat, (fig.) dulce. (Climă blând.)Trimis de siveco, 14.04.2009. Sursa: Sinonimeblând adj. m., pl. blânzi; f. sg. blândă, pl. blândeTrimis de siveco, 14.04.2009. Sursa: Dicţionar ortograficBLÂN//D blânddă (blândzi, blândde) 1) (despre persoane) Care are multă bunătate; bun la suflet; blajin; clement. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădeşte bunătate şi căldură sufletească; blajin. 3) (despre animale) Care nu se teme de oameni. 4) (despre animale) Care nu face rău oamenilor; neagresiv. 5) (despre fenomene ale naturii) Care nu provoacă senzaţii violente sau dezagreabile; domol. /<lat. blandusTrimis de siveco, 14.04.2009. Sursa: NODEXblînd (blînde), adj. – Blajin, bun, paşnic. – Mr. blîndă, megl. blondă. lat. blandus (Puşcariu 206; REW 1151; Candrea-Dens., 164; DAR); cf. v. fr. blant, prov. blan, sp. (blando).Der. blîndă, s.f. (urticarie); îmblînzi, vb. (a împăca, a linişti, a potoli); îmblînzitor, adj. (care îmblînzeşte; dresor). Blîndă se consideră uneori ca un der. dintr-un sl. blǫdi (cf. Byhan, Jb., IV, 304), caz în care ar fi identic cu bolînd; dar opinia admisă în general este că, dimpotrivă, rut. blynda, sb. blanda şi bg. blŭnda provin din rom. (Candrea, Elemente, 407; Capidan, Raporturile, 230). A îmblînzi, vb., considerat de Puşcariu 779 ca der. dintr-un lat. *blandῑre (‹ blandῑri), este mai curând o formaţie internă a rom. De asemenea se consideră în general că blîndeţe, s.f. (gingăşie, dulceaţă, bunătate) reprezintă lat. blandῑties (Puşcariu 207; Candrea-Dens., 165; REW 1150; DAR); dar este mai probabil o der. internă a rom. (cf. Graur, BL, V, 90), cu. var. blîndeţie şi blînzie, s.f. (înv., gingăşie, dulceaţă).Trimis de blaurb, 14.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.