- tăgadui
- TĂGADUÍ, tăgăduiesc, vb. IV. tranz. A contesta o afirmaţie, a nu recunoaşte ceva; a nega; a dezminţi. ♦ (Rar) A refuza. – Din magh. tagadni.Trimis de LauraGellner, 25.06.2004. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
tăgadui
Look at other dictionaries:
tăgădui — TĂGĂDUÍ, tăgăduiesc, vb. IV. tranz. A contesta o afirmaţie, a nu recunoaşte ceva; a nega; a dezminţi. ♦ (Rar) A refuza. Iar ei îi tăgăduia această cerere (CORJAN). – magh. tagadni. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM TĂGĂDUÍ vb. 1. v.… … Dicționar Român
tãgãduí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tãgãduiésc, imperf. 3 sg. tãgãduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tãgãduiáscã … Romanian orthography
nega — NEGÁ, neg, vb. I. tranz. A contesta existenţa, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaşte, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare. Trimis de LauraGellner, 07.06.2004. Sursa: DEX 98 A nega ≠ a afirma … Dicționar Român
contesta — CONTESTÁ, contést, vb. I. tranz. A nu recunoaşte dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva, existenţa sau necesitatea unui lucru; a tăgădui. ♦ A face o contestaţie. – Din fr. contester, lat. contestari. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român
denega — DENEGÁ, denég, vb. I. tranz. (înv.) 1. A nega, a tăgădui. 2. A refuza. – Din lat., it. denegare. cf. fr. d é n i e r . Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 denegá vb … Dicționar Român
abnega — abnegá vb. tr. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. (< lat. abnegare) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN ABNEGÁ, abnég, vb. I. tranz. A tăgădui, a nega, a se lepăda de cineva sau de ceva. – Din lat. abnegare. Trimis de… … Dicționar Român
renega — RENEGÁ, renég, vb. I. tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminţi; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaşte ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. cf. fr. r e n i e r. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
tăgadă — TĂGÁDĂ, tăgade, s.f. Tăgăduială. ♢ loc. adv. fără (putinţă de) tăgadă = neîndoios, nedezminţit, sigur. – Din tăgădui (derivat regresiv). Trimis de pan111, 17.03.2009. Sursa: DEX 98 TĂGÁDĂ s. v. contestare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
tăgăduială — TĂGĂDUIÁLĂ, tăgăduieli, s.f. Nerecunoaştere, negare, contestare. – Din tăgădui + suf. eală. Trimis de pan111, 13.08.2004. Sursa: DLRM TĂGĂDUIÁLĂ, tăgăduieli, s.f. Faptul de a tăgădui; negare, contestare; tăgadă, tăgăduire, tăgăduinţă. [pr.: du… … Dicționar Român
tăgăduire — TĂGĂDUÍRE, tăgăduiri, s.f. Acţiunea de a tăgădui şi rezultatul ei. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM TĂGĂDUÍRE, tăgăduiri, s.f. Acţiunea de a tăgădui şi rezultatul ei; tăgăduială. – v. tăgădui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
