- renega
- RENEGÁ, renég, vb. I. tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminţi; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaşte ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. cf. fr. r e n i e r.Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98RENEGÁ vb. 1. v. contesta. 2. v. abjura. 3. v. re-pudia.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerenegá vb., ind. prez. 1 sg. renég, 3 sg. şi pl. reneágăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA RENEGÁ renég tranz. 1) (doctrine, idei etc.) A nu (mai) recunoaşte ca fiind al său; a renunţa de a mai împărtăşi. 2) (rude, prieteni, patrie etc.) A declara străin (negând orice relaţie). /Din renegatTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRENEGÁ vb. I. tr. A nega, a tăgădui; a se lepăda, a abjura (ceva sau pe cineva). [P.i. renég. / < lat. renegare, cf. fr. renier].Trimis de LauraGellner, 19.03.2007. Sursa: DNRENEGÁ vb. tr. a se lepăda de cineva sau ceva, a abjura; a nega, a tăgădui. (< lat. renegare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.