tăgădui

tăgădui
TĂGĂDUÍ, tăgăduiesc, vb. IV. tranz. A contesta o afirmaţie, a nu recunoaşte ceva; a nega; a dezminţi. ♦ (Rar) A refuza. Iar ei îi tăgăduia această cerere (CORJAN). – magh. tagadni.
Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM

TĂGĂDUÍ vb. 1. v. nega. 2. v. retracta. 3. v. contesta.
Trimis de siveco, 24.07.2008. Sursa: Sinonime

TĂGĂDUÍ vb. v. ascunde, masca, refuza, respinge, tăinui.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

tăgăduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tăgăduiésc, imperf. 3 sg. tăgăduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tăgăduiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A TĂGĂDU//Í tăgăduiiésc tranz. (adevăruri, fapte, fenomene) A declara ca fiind neadevărat; a nega; a contesta; a dezminţi. /<ung. tagad
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

tăgăduí (-uésc, -ít), vb. – A nega, a dezminţi. Mag. tagadni (Cihac, II, 529; Gáldi, Dict., 97). – Der. tăgadă, s.f. (negaţie; contestaţie), deverbal sau din mag. tagad; tagă, s.f. (negaţie), sec. XVII, înv.; tăgăduială, s.f. (negaţie); tăgăduicios, adj. (îndoielnic), înv.; tăgăduitor, adj. (care tăgăduieşte).
Trimis de blaurb, 18.02.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • tăgadui — TĂGADUÍ, tăgăduiesc, vb. IV. tranz. A contesta o afirmaţie, a nu recunoaşte ceva; a nega; a dezminţi. ♦ (Rar) A refuza. – Din magh. tagadni. Trimis de LauraGellner, 25.06.2004. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • tãgãduí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tãgãduiésc, imperf. 3 sg. tãgãduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tãgãduiáscã …   Romanian orthography

  • nega — NEGÁ, neg, vb. I. tranz. A contesta existenţa, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaşte, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare. Trimis de LauraGellner, 07.06.2004. Sursa: DEX 98  A nega ≠ a afirma …   Dicționar Român

  • contesta — CONTESTÁ, contést, vb. I. tranz. A nu recunoaşte dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva, existenţa sau necesitatea unui lucru; a tăgădui. ♦ A face o contestaţie. – Din fr. contester, lat. contestari. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • denega — DENEGÁ, denég, vb. I. tranz. (înv.) 1. A nega, a tăgădui. 2. A refuza. – Din lat., it. denegare. cf. fr. d é n i e r . Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  denegá vb …   Dicționar Român

  • abnega — abnegá vb. tr. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. (< lat. abnegare) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN  ABNEGÁ, abnég, vb. I. tranz. A tăgădui, a nega, a se lepăda de cineva sau de ceva. – Din lat. abnegare. Trimis de… …   Dicționar Român

  • renega — RENEGÁ, renég, vb. I. tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminţi; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaşte ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. cf. fr. r e n i e r. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • tăgadă — TĂGÁDĂ, tăgade, s.f. Tăgăduială. ♢ loc. adv. fără (putinţă de) tăgadă = neîndoios, nedezminţit, sigur. – Din tăgădui (derivat regresiv). Trimis de pan111, 17.03.2009. Sursa: DEX 98  TĂGÁDĂ s. v. contestare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • tăgăduială — TĂGĂDUIÁLĂ, tăgăduieli, s.f. Nerecunoaştere, negare, contestare. – Din tăgădui + suf. eală. Trimis de pan111, 13.08.2004. Sursa: DLRM  TĂGĂDUIÁLĂ, tăgăduieli, s.f. Faptul de a tăgădui; negare, contestare; tăgadă, tăgăduire, tăgăduinţă. [pr.: du… …   Dicționar Român

  • tăgăduire — TĂGĂDUÍRE, tăgăduiri, s.f. Acţiunea de a tăgădui şi rezultatul ei. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM  TĂGĂDUÍRE, tăgăduiri, s.f. Acţiunea de a tăgădui şi rezultatul ei; tăgăduială. – v. tăgădui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”