tăgăduială

tăgăduială
TĂGĂDUIÁLĂ, tăgăduieli, s.f. Nerecunoaştere, negare, contestare. – Din tăgădui + suf. -eală.
Trimis de pan111, 13.08.2004. Sursa: DLRM

TĂGĂDUIÁLĂ, tăgăduieli, s.f. Faptul de a tăgădui; negare, contestare; tăgadă, tăgăduire, tăgăduinţă. [pr.: -du-ia-] – Tăgădui + suf. -eală.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TĂGĂDUIÁLĂ s. v. contestare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

tăgăduiálă s. f., g.-d. art. tăgăduiélii; pl. tăgăduiéli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • denegare — DENEGÁRE, denegări, s.f. Acţiunea de a denega şi rezultatul ei. ♦ Denegare de dreptate = refuzul nejustificat al unui organ de jurisdicţie de a soluţiona o pricină cu care a fost sesizat; denegaţie, tăgăduială. – v. denega. Trimis de claudia,… …   Dicționar Român

  • tagă — TÁGĂ s.f. (înv.) Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ♢ loc. adv. Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil. – cf. t ă g a d ă . Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX 98  TÁGĂ s. v. contestare, dezminţire, negare, negaţie,… …   Dicționar Român

  • tăgăduinţă — TĂGĂDUÍNŢĂ, tăgăduinţe, s. f. (înv.) Tăgăduială. – Din tăgădui + suf. inţă. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM  TĂGĂDUÍNŢĂ, tăgăduinţe, s.f. (înv.) Tăgăduială. – Tăgădui + suf. inţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • contestare — CONTESTÁRE, contestări, s.f. Acţiunea de a contesta şi rezultatul ei; tăgăduire, nerecunoaştere. – v. contesta. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  CONTESTÁRE s. dezminţire, negare, negaţie, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire,… …   Dicționar Român

  • tăgadă — TĂGÁDĂ, tăgade, s.f. Tăgăduială. ♢ loc. adv. fără (putinţă de) tăgadă = neîndoios, nedezminţit, sigur. – Din tăgădui (derivat regresiv). Trimis de pan111, 17.03.2009. Sursa: DEX 98  TĂGÁDĂ s. v. contestare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • tăgădui — TĂGĂDUÍ, tăgăduiesc, vb. IV. tranz. A contesta o afirmaţie, a nu recunoaşte ceva; a nega; a dezminţi. ♦ (Rar) A refuza. Iar ei îi tăgăduia această cerere (CORJAN). – magh. tagadni. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM  TĂGĂDUÍ vb. 1. v.… …   Dicționar Român

  • tăgăduire — TĂGĂDUÍRE, tăgăduiri, s.f. Acţiunea de a tăgădui şi rezultatul ei. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM  TĂGĂDUÍRE, tăgăduiri, s.f. Acţiunea de a tăgădui şi rezultatul ei; tăgăduială. – v. tăgădui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”