Dicționar Român. 2013.
contestare — CONTESTÁRE, contestări, s.f. Acţiunea de a contesta şi rezultatul ei; tăgăduire, nerecunoaştere. – v. contesta. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CONTESTÁRE s. dezminţire, negare, negaţie, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire,… … Dicționar Român
gară — GÁRĂ, gări, s.f. Ansamblu de construcţii, instalaţii, amenajări etc. situat pe o linie ferată, unde opresc trenurile pentru urcarea şi coborârea călătorilor şi pentru încărcarea şi descărcarea mărfurilor. ♢ Gară maritimă (sau fluvială) = ansamblu … Dicționar Român
negare — NEGÁRE, negări, s.f. 1. Acţiunea de a nega şi rezultatul ei; contestare, tăgăduire. 2. (fil.) Negaţie (2). ♢ Negarea negaţiei = una dintre cele trei legi dialectice principale, potrivit căreia dezvoltarea se prezintă ca o înlănţuire de negaţii… … Dicționar Român
tagă — TÁGĂ s.f. (înv.) Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ♢ loc. adv. Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil. – cf. t ă g a d ă . Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX 98 TÁGĂ s. v. contestare, dezminţire, negare, negaţie,… … Dicționar Român
tăgăduială — TĂGĂDUIÁLĂ, tăgăduieli, s.f. Nerecunoaştere, negare, contestare. – Din tăgădui + suf. eală. Trimis de pan111, 13.08.2004. Sursa: DLRM TĂGĂDUIÁLĂ, tăgăduieli, s.f. Faptul de a tăgădui; negare, contestare; tăgadă, tăgăduire, tăgăduinţă. [pr.: du… … Dicționar Român
tăgăduinţă — TĂGĂDUÍNŢĂ, tăgăduinţe, s. f. (înv.) Tăgăduială. – Din tăgădui + suf. inţă. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM TĂGĂDUÍNŢĂ, tăgăduinţe, s.f. (înv.) Tăgăduială. – Tăgădui + suf. inţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
