- tăgăduit
- TĂGĂDUÍT, -Ă, tăgăduiţi, -te, adj. Care poate fi pus la îndoială, contestat. – v. tăgădui.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
netăgăduit — NETĂGĂDUÍT, Ă, netăgăduiţi, te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Ne + tăgăduit. Trimis de cornel, 10.06.2004.… … Dicționar Român
peremptoriu — PEREMPTÓRIU, IE, peremptorii, adj. (livr.) Care nu poate fi tăgăduit, combătut cu nimic (atât este de evident); vădit, evident. – Din lat. peremptorius, fr. péremptoire. Trimis de ana zecheru, 15.03.2004. Sursa: DEX 98 PEREMPTÓRIU adj. v.… … Dicționar Român
sprânceană — SPRÂNCEÁNĂ, sprâncene, s.f. 1. Fire de păr scurte şi dese crescute în linie arcuită deasupra orbitei ochiului (pentru a împiedica scurgerea transpiraţiei în ochi). ♢ expr. A încreţi (sau a încrunta) sprâncenele = a fi posomorât sau nemulţumit. A… … Dicționar Român