- peremptoriu
- PEREMPTÓRIU, -IE, peremptorii, adj. (livr.) Care nu poate fi tăgăduit, combătut cu nimic (atât este de evident); vădit, evident. – Din lat. peremptorius, fr. péremptoire.Trimis de ana_zecheru, 15.03.2004. Sursa: DEX '98PEREMPTÓRIU adj. v. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit.Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonimeperemptóriu adj. m. (sil. -to-riu [pron. -riu]), f. peremptórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. peremptóriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPEREMPTÓRI//U peremptoriue (peremptoriui) Care este de netăgăduit; imposibil de a fi contestat; evident; vădit; neîndoielnic. /<lat. peremptorius, fr. péremptoireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPEREMPTÓRIU, -IE adj. De netăgăduit; vădit, evident, neîndoielnic. [pron. -riu. / cf. fr. péremptoire, lat. peremptorius].Trimis de LauraGellner, 29.01.2007. Sursa: DNPEREMPTÓRIU, -IE adj. de netăgăduit; vădit, evident, neîndoielnic. (< lat. peremptorius, fr. péremptoire)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.